Am revenit la discuţiile noastre alături de o tânără foarte ambiţioasă, în vârstă de 23 de ani. Este vorba de Alexandra Hegheş. Prima domnişoară care vine în faţa cititorilor să se prezinte, în cadrul proiectului Primăriei Câmpia Turzii ”Și noi putem”.
Domeniul în care activez eu este cel al manichiurii, sunt stilist protejist de unghii. Pentru mine acest pas a însemnat un început în activitatea de a muncii, de a lucra în primul rând cu oamenii, apoi să învăț să fac ceva. Totul a pornit din pasiune.
Mă numesc Hegheş Alexandra şi în 18 august am împlinit 24 de ani, lucrez de 6 ani în acest domeniu. La 18 ani am terminat Liceul Teoretic „Pavel Dan”. La Cluj am absolvit Facultatea de Studii Europene, atât secția de Relaţii Internaţionale cât şi cea de Administraţie Europeană, în paralel. Ca orice tânără am fost în pas cu tendinţele şi am hotărât să-mi aplic unghii tehnice. Am fost la o manichiuristă din Cluj, iar când veneam acasă eu încercam să re-corectez unghiile în ideea că eu vedeam mai frumos modul în care eu realizam unghiile. Atunci m-am întrebat că oare eu nu pot să fac acelaşi lucru ca şi cea de la Cluj? Prin simplul fapt că îmi plăcea şi credeam că o să mă pricep, mi-am cumpărat un kit pentru începători şi aşa am început activitatea. Şi părinţii mei m-au susţinut în acest demers.
Am început lucrul şi le-am făcut unghiile prietenelor mele. Am văzut că sunt apreciată, lumea începea să mă contacteze tot mai mult, aşa am hotărât să îmi transform această pasiune într-un job. Prietenele au acceptat cu greu la început să le fac unghiile, dar apoi au fost mulţumite. Alte fete le întrebau, unde şi-au făcut unghiile că sunt super, şi aşa au venit din ce în ce mai multe. Cererea fiind tot mai mare, a trebuit să fac cursuri de perfecţionare, am obţinut diplome la aceste cursuri, dar şi diplome la unele concursuri la care am participat. Am o diplomă la nivelul de acril, există mai multe niveluri. Cursurile le-am făcut şi în ţară şi în străinătate. După aceste cursuri, seminarii sau workshop-uri, persoane din domeniu mi-au deschis calea spre un nivel mai înalt şi mi-au permis să am acces la unele informaţii care la noi în ţară urmau să apară în anii următori. Am făcut cursuri cu persoane care au ieşit Campioane Mondiale şi Europene în acest domeniu.
Modelele de unghii le creez chiar eu, asta face diferenţa între tehnică şi talent. Am obţinut Locul III la Cupa României de Nail Art. La Campionatul European am obţinut menţiune.
Studioul meu este în Câmpia Turzii şi pot să spun că am avut-o ca şi clientă pe Andra Măruţă.
La început am lucrat în sufragerie, iar acum lucrez în garajul casei. L-am modificat şi am făcut un salon pentru unghii. Nu aveam speranţe că voi deschide salonul, financiar nu îmi permiteam să închiriez un spaţiu. Noroc cu sprijinul părinţiilor.
Tot timpul mi-a plăcut să desenez şi să fac lucruri de migală, care necesită multă răbdare şi cred că de aceea am reuşit să mă descurc. La cel mai complicat model de unghii am lucrat șapte ore. Majoritatea clientelor vin cu anumite ideii şi eu trebuie să le realizez unghiile aşa cum vor ele. Cea mai surprinzătoare cerere a fost să desenez o umbrelă verde.
În timp, cu toţi banii câştigaţi am achiziţionat tot ce apărea mai nou în domeniu, eram fascinată de produse şi pentru că participam la workshop-uri acolo apăreau inovaţii şi eram tentată să cumpăr. Investiţia în timp pot spune că a meritat şi îi sugerez oricărui tânăr să-şi urmeze visul şi să încerce să facă ce le place. Fiecare om are un talent pe care îl poate dezvolta.
Pe lângă pasiunea mea, facultatea spun că este importantă, pentru că e important să facem şcoală, chiar dacă nu am reuşit să lucrez în domeniul pe care l-am studiat la facultate, spun că facultatea îți dezvoltă orizonturile, socializezi cu oameni, nu e bine să ne plafonăm şi să rămânem la un nivel scăzut.
Dintre prietenele mele, care mi-au fost primele cliente, şi acum mai vin la mine şi îmi spun ”mai ţii minte cât ai exersat pe mine, cât mai chinuit?”. Eu le spun că da, le-am chinuit, dar acum rezultatul e unul bun, ele au avut încredere în mine şi m-au lăsat să încerc.
Faptul că a venit familia Măruţă la mine a fost o experienţă plăcută şi chiar m-a surprins că Andra a apelat de multe ori la mine să-i fac manichiura. Eu am făcut parte din ansamblul de dansuri populare din Câmpia Turzii şi pot spune că am crescut în acelaşi mediu cu Andra. Fiind în turnee cu dansurile, colegii m-ai poreclit „Aleca”, un nume grecesc, şi Andra m-a sunat şi mi-a spus: ”Vai tu Aleca ce frumos şti să lucrezi!” şi m-a rugat să-i fac şi ei manichiura. Pot spune că majoritatea clientelor sunt din alte oraşe, am cliente şi din Cluj dar şi din Timişoara.
Eu spun că este o afacere care acoperă întregul an, chiar dacă în timpul verii sunt mai multe cliente, manichiura tehnică pe care o fac se repetă la 3-4 săptămâni, atunci clienta vine în fiecare lună, implicit iarna.
Ce a însemnat pentru mine la început această experienţă, pot spune că am pornit cu o oarecare inconştienţă, nu ştiam ce o să însemne, şi încet, încet văzând că am rezultate, îmi doream să evoluez, să ofer lucruri noi clientelor. După participarea la concursuri mi s-au deschis mai multe porţi şi am ajuns şi să predau cursuri la un liceu din Cluj-Napoca. Fetele care lucrează cu mine acum sunt pregătite de mine. Am trei angajate, şi uneori m-am gândit că poate vor să plece şi să-şi deschidă afaceri proprii, dar nu este cazul, că ne înţelegem foarte bine şi lucrăm în echipă. Dacă nu lucram în echipă şi era competiţie între noi, probabil că apăreau şi răutăţile, dar nu e cazul şi ne bucurăm împreună de rezultate.
Din câte ştiu, eu când m-am apucat de unghii tehnice, în Câmpia Turzii am fost prima persoană care făcea asta, apoi au apărut unele fete, sunt plăcut surprinsă că unele lucrează foarte frumos în comparaţie cu ce există în alte oraşe.
Faptul că particip mereu la seminarii, pot spune că îmi aduce un beneficiu, mai multe cliente şi cartea mea de vizită este calitatea. Din 2010 nu am mai participat la concursuri pentru că am vrut să-mi extind afacerea, mi-am rezolvat şi unele probleme în plan profesional. La anul sper să particip iar la Campionatul Național, aş vrea ca şi angajatele mele să participe la competiţii pentru a avea o recunoaştere pentru munca noastră.
Planul meu de viitor este să-mi deschid un salon la Turda apoi la Cluj. Vreau să pregătesc multe fete cu care să lucrez în echipă.
La ora actuală pot spune că este o afacere profitabilă, care presupune mult timp şi multă răbdare dar merită financiar, în sensul că am realizări normale pentru un tânăr de vârsta mea, care îmi permit să trăiesc frumos. La început, părinţii m-au ajutat financiar pentru cumpărarea produselor, important este şi să ai voinţă, pentru că multe persoane de vârsta mea nu fac nimic şi se plâng. Din orice domeniu se poate face performanţă trebuie doar să înveţi sau să evoluezi.
Pentru mine o zi de muncă înseamnă trezirea la ora 7, la 8 încep munca şi până seara la 11 nu mă mai ridic de pe scaun decât să mănânc. Am învăţat să vorbesc cu oamenii, să socializez, să am răbdare, să mă organizez, să administrez.
Munca aceasta a însemnat pentru mine renunţarea la tot timpul liber. Nu este timp liber dacă vrei să reuşeşti, trebuie să-ți dai tot interesul.
În ultimul timp am încetat să lucrez duminica, pentru că înainte lucram non-stop şi era foarte obositor. De multe ori din cauza multor ore de muncă, dimineaţa îmi curgea sânge din nas sau mă răneam la mâini.
Acum lucrez mult mai repede ca la început. Atunci făceam o manichiură normală cam în 3 ore, acum cam o oră şi 15 minute. Acum pot spune că şi noaptea în somn pot să fac unghii.
Actul de creaţie pentru mine e partea care mă relaxează, în rest e muncă. În viaţa de zi cu zi munca mea nu se bazează pe creaţie, ci pe tehnică. În momentul în care eu creez, e pură relaxare, chiar asta mi-aş dori să fac pe viitor. Modelele pe care le fac nu le realizez prima dată pe o hârtie, ci direct pe unghie. Modelele pe care le fac nu sunt complicate pentru că le fac din plăcere. Cel mai migălos model a fost cel pentru campionat pentru că trebuia să urmez o anumită tematică, acolo totul e calculat.
Părinţii îmi spuneau de multe ori să mă mai şi relaxez, dar cred că acum s-au obişnuit să mă vadă că lucrez zilnic şi nu mai îmi spun nimic pentru că e ceva ce am ales eu să fac şi mă susţin.
Nu cred că în viitor o să renunţ la această pasiune, o să fac acelaşi lucru, sper să nu apuc 30 de ani să lucrez în acelaşi ritm, dar vreau să particip la multe pregătiri şi să pot să pregătesc alte fete, să mă ocup de cursuri şi ceea ce ţine de performanţă dar la munca de salon nu am să renunţ, doar să o reduc.
Am primit oferte să fiu trainer la diverse firme, dar am refuzat să lucrez pentru alţii.
Această muncă îmi aduce bucurie sufletească şi apoi partea financiară dar, pentru că lucrez mult, nu am timp să mă bucur de partea financiară, iar atunci tot ce câştig investesc.
Acum am deschis un SRL, şi vreau să am o firmă de distribuţie de produse profesionale pentru saloane. Lucrând în domeniu am învăţat ce cerinţe apar pe piaţă şi cred că mă descurc, ştiu să aleg şi să aprovizionez alte saloane. Deseori aveam nevoie de unele materiale şi distribuitorii nu le aveau pe stoc, şi am zis că trebuie să fac eu ceva să pot avea acele produse. Acum cu SRL-ul am contactat diverse firme şi am cumpărat licenţa de la o firmă de produse profesionale, o firmă producătoare, şi am licenţa pentru România, acum sunt la început, nu le comercializez încă, trebuie să gândesc puțin strategia pe care vreau s-o aplic, să învăț ceea ce înseamnă comerţul şi cred că o să mă descurc bine în viitor. În paralel cu distribuţia vreau să merg şi cu formarea profesională, adică să ofer persoanelor care lucrează în salon atât sprijin tehnic cât şi produse
Sfatul care îl ofer eu tinerilor ar fi să-şi caute fiecare un talent care ar putea să-l dezvolte pentru că în mod cert pot să-l transforme într-un job şi pot câştiga din asta. Orice om are un talent, merită să rişte, să nu le fie frică şi se poate începe de jos cu puţină investiţie trebuie doar să învăţăm să facem ceva ce ne place, şi dacă îmbinăm munca cu plăcutul rezultatul e foarte bun. Şi nou putem şi alţii pot.
