Azi, 18 decembrie, îm jurul prânzului, sediul filialei turdene a ANVR (Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război) Cluj a primit colindători.
În aşteptarea acestora, preşedintele filialei, general Sever Mureşian, şi-a amintit de crăciunul anului 1944, petrecut alături de camarazi pe graniţa dintre Ungaria şi Cehoslovacia, în calitate de comandant al escadronului de pioniari divizionari. "Am fost protejat de comandantul Diviziei I de cavalerie - colonelul Constantin Talpeş (ulterior general) - că atunci când am sosit în decembrie pe front împreună cu colonelul Beniamin Cazacu, m-a numit direct comandant de escadron de pionieri divizionari, un escadron care făcea aprovizionarea popotei şi paza comandamentului de divizie", povestea Sever Mureşian celor câţiva colegi veterani şi invitaţi prezenţi.
Apropiat al filialei turdene a ANVR, părintele Călin Bungărdean s-a arătat onorat de a fi avut prilejul să petreacă momente alături de veteranii de război, să stea cu ei la masă, să fi auzit, din gura veteranilor, poveşti de pe front, poveşti despre război, lucru de care generaţiile viitoare nu vor mai putea avea parte.
Ideea a fost cumva preluată de lt.col. Ioan Costinel Boboc - comandantul Garnizoanei Turda - care, de asemenea prezent la întâlnirea veteranilor, spunea: "parcă e mai frumoasă istoria spusă şi declarată de cei care au trăit-o, decât cea citită. Suntem mândri că mai avem printre noi de la cine să ascultăm cum şi-a făcut datoria ostaşul român de-a lungul timpului", spunea comandantul Garnizoanei Turda exprimându-şi, totodată, speranţa că generalul Sever Mureşian va mai "prinde" şi următorul grad, fapt care ar fi foarte important inclusiv pentru Garnizoana Turda care s-ar putea mândri şi mai mult având, în rândurile sale, o personalitate precum cea a generalului Sever Mureşian care, recent, a primit şi titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Turda.
Amintind de recenta trecere în nefiinţă a unui veteran - Iuliu Crişan - la vârsta de 93 de ani, părintele Călin Bungărdean a dorit să puncteze un aspect pe care îl considera important. "Datorită vârstei pe care o au veteranii, am cosntatat că sunt generaţia - cei născuţi în 1920-1930 - cea mai longevivă pentru secolul trecut", spunea Călin Bungărdean cu referire la cei care s-au născut între cele două războaie mondiale, care au cunoscut cel de-al doilea război mondial ca parte din adolescenţa sau tinereţea lor, care, apoi, au reuşit să îşi facă o meserie, să îşi întemeieze o familie, să treacă peste perioada comunistă şi să păşească în noul mileniu, oameni cu organisme puternice, care au reuşit să facă faţă tuturor intemperiilor, fie ele politice, economice, sociale sau de altă natură.
Grupul de militari din Garnizoana Turda sosiţi să colinde veteranii de război turdeni au reuşit să aducă cu ei atmosfera de sărbătoare şi acordurile cântecelor de crăciun. Prin interpretarea lor, militarii sosiţi cu colindul au reuşit să le determine şi pe gazde să fredoneze sau chiar să cânte împreună.
Prezenţa tinerilor militari l-a făcut pe preşedintele filialei turdene a ANVR Cluj să se simtă mai bine, în acest sens generalul Sever Mureşian aducându-şi aminte de un moment din viaţa sa. Ca tânăr locotenent de cavalerie, Sever Mureşian trebuia să îşi aleagă un cal, motiv pentru care a ajuns la herghelia de la Jigălia, al cărei director - un medic veterinar - l-a condus să îşi aleagă un cal. Sever Mureşian şi-a amintit că a văzut, în depărtare, un nor mare de praf şi, întrebând medicul ce este, a aflat că erau armăsarii în vârstă de doi ani dintre care trebuia să îşi aleagă un cal. În fruntea tuturor armăsarilor era un cal cu coama şi coada în vânt, cu fruntea mereu sus şi înainte, chiar dacă era un cal în vârstă sau - aşa cum spunea chiar Sever Mureşian - "pensionat de stat".
Era calul Delfis, cal cu care căpitanul Henry Rang a câştigat medalia de argint la Olimpiada din Berlin din 1936. "De fapt el a câştigat locul I, dar Hitler nu a acceptat ca un alt călăreţ să cucerească medalia de aur şi a dat ordin să se facă un baraj", îşi amintea preşedintele filialei turdene a ANVR Cluj.
Generalul Sever Mureşian a recunoscut că - asemeni calului Delfis - se simte mult mai bine între semenii săi mai tineri, în cazul generalului între ostaşii tineri, care îi dau putere şi voinţă de a merge mai departe, de a trăi în continuare.
După plecarea tinerilor militari colindători, oamenii care au participat la facerea istoriei au continuat să depene, între ei, amintiri la căldura unui pahar de vin şi gustând, când şi când, câte o felie de cozonac, în timp ce afară, pe geam, se vedea frigul.
