Una din surprizele pregătite de PSD+PNL+PC+PP-DD turdenilor a fost desemnarea unui viceprimar nou nouţ. Şi asta nu oricum, ci împotriva propunerii PD-L+UDMR, adică vechiul viceprimar – pe care-l doreau nou – adică Mircea Irimie.
Mircea Irimie mărturisea că face referire la Emil Boc, cel care dădea de înţeles că o jumătate plânge şi una râde. Şi Mircea Irimie recunoştea că, în sine, se confrunta cu această dualitate. Jumătatea care plângea regreta funcţia, în timp ce jumătatea care râdea se întorcea spre familie. Şi când vorbea de familie fostul viceprimar s-a emoţionat cel mai tare, atât de tare încât, dacă te uitai atent, aproape că se puteau vedea lacrimile care stau să apară.
Lucian Nemeş, însă, a lăsat şi mai mult să se vadă emoţia. Când a început să se refere la familia care l-a ajutat pe parcursul campaniei, noul viceprimar al Turzii a fost, literalmente gâtuit de emoţie încât, pentru a-şi îneca pornirea emotivă, a avut nevoie de un moment de pauză, în care a băut o gură de apă.
Emoţiile în astfel de momente sunt evidente. Ceea ce nu a fost la fel de evident, însă, e dacă jumătatea care râde râdea de jumătatea care plânge sau jumătaea care plânge plângea din cauză că jumătatea care râde râdea de ea. BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
