Un moment care nu a putut să treacă neremarcat la miniprotestul anti PSD de la Turda a fost acela în care un tânăr în vârstă de - după propriile declaraţii - 18 ani a urcat treptele spre statuia lui Avram Iancu din centrul istoric al municipiului Turda şi s-a exprimat aşa cum a considerat de cuviinţă.
În cele ce urmează vom reda cele spuse de tânărul protestatar şi, la rândul nostru, vom adresa câteva întrebări.
Am venit aici pentru că de-a lungul istoriei poporul român a tăcut prea mult timp - Da, a tăcut şi noi întrebăm, de exemplu, unde era şi de ce a tăcut tânărul când guvernul Cioloş a modificat Codul Penal prin ordonanţă de urgenţă sau unde era tânărul când guvernul Boc a făcut acelaşi lucru sau unde era tânărul când primarul PD-L apoi PNL Ştefănie angaja o lucrare de 30 de miliarde de lei vechi (inclusiv din banii părinţilor tânărului care cheltuie să îl trimită pe el la şcoală) ca să faţadizeze ruina casei de cultură doar în speranţa că va fi reales primar, doar că nu s-a întâmplat şi au rămas câţiva penelişti care acum îl încurajau pe tânăr să le strige, indirect, propria lor nemulţumire a eşecului?
Am venit aici pentru că m-am săturat ca de mine, de familia mea şi de toată naţia mea să-şi bată o mână de gunoaie joc - Ce îl califică pe tânăr să se refere la cetăţeni de vârsta părinţilor lui cu apelativul “gunoaie” şi care sunt argumentele pentru care foloseşte acest apelativ la adresa persoanelor la care se referă în acest fel? În ce fel îşi bat aceste persoane joc de el, familia sa şi naţia sa, ce argumente concrete are în acest sens?
Am venit aici pentru că mi-a ajuns cuţitul la os - De când au început suferinţele tânărului încât să poată fi calificat în a afirma că acum nu mai poate şi i-a ajuns cuţitul la os şi care sunt aceste suferinţe, concret, care îl fac să îşi strige nemulţumirea? De asemenea, cât timp a avut la dispoziţie şi ce experienţă nefastă de viaţă are tânărul - cu argumente, nu cu poveşti! - care să îl califice să afirme că i-a ajuns cuţitul la os?
Am venit aici pentru că vreau să cresc în România, vreau să îmbogăţesc România şi vreau să mă dezvolt aici - Cine îl împiedică să crească în România, cum vrea să îmbogăţească România şi de ce nu poate să se dezvolte aici? Poate tânărul e prea tânăr să îşi amintească de momentele în care Traian Băsescu (cel ai cărui oameni sunt, de fapt, cei nemulţumiţi şi cel ai cărui oameni formează acum opoziţia fie în PMP dar mai ales în PNL) spunea că şcoala românească scoate tâmpiţi, de exemplu?
Nu accept ideea că oricine, indiferent de funcţia pe care o are, are tupeul să mă dea pe mine afară din ţară - În ce fel tânărul a fost dat afară din ţară şi cine sunt cei care l-au dat afară din ţară? Are dovezi în acest sens sau doar vorbeşte la protest? Poate tânărul e prea tânăr să îşi amintească de momentele în care Traian Băsescu îi invita să plece din ţară pe cei cărora nu le conveneau măsurile drastice pe care el şi guvernul lui le luau, măsuri care, cel mai probabil, îi afectau şi pe părinţii tânărului protestatar de acum? Apropo, oare câţi ani să fi avut acum 7 ani un tânăr care acum declară că are 18 ani?
Nu accept să fiu furat, nu accept să fiu minţit nu accept ca nimeni să ia decizii împotriva poporului român - Dincolo de faptul că ar trebui mai înveţe care sunt posibilele capcane ale dublelor negaţi în discurs, poate că ar trebui să ne şi explice concret şi exact în ce fel a fost furat tânărul şi în ce fel a fost minţit şi, mai mult, care sunt, exact, deciziile luate împotriva poporului român?
Am înghiţit prea mult şi am lăsat capul jos de fiecare dată - Ce a înghiţit prea mult şi în ce împrejurări a lăsat capul jos de fiecare dată şi de ce?
Eu vreau dreptate, voi ce vreţi? - Cum vede - cu argumente - tânărul nedreptatea şi cum vede - cu argumente - dreptatea la care se referă?
La întrebarea sa “Voi ce vreţi?” s-a auzit imediat dinspre USR un “Jos guvernul!” dup’ă care câteva scandări “Vrem dreptate!”
Tânărul a continuat cu unele consideraţii de final: “Dacă nu vă pasă de România acum, voi o să suferiţi mai încolo şi o să trebuiască să plecaţi. Reacţionaţi acum!” asta după ce a invitat toţi tinerii să ridice mâna, moment care a sfârşit a fi unul de amuzament când mai nimeni nu a ridicat mâna cu excepţia unora foarte puţini printre care mulţi minori aduşi de părinţi.
În rest, finalul scenetei a fost pe tiparul caragialesc din “O scrisoare pierdută” când Caţavencu, printre suspine şi plânsete, spune “Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... mă gandesc... la ţărişoara mea...” şi toată lumea (penelişti, userişti şi alţii - în cazul nostru) aplaudă frenetic...
Cu alte cuvinte, până nu venim cu argumente şi doar mestecăm lozinci pe care le auzim doar pentru că e funny să ieşi la protest ca la un fel de socializare, până nu faci dovada clară că înţelegi exact ce ţi se întâmplă în viaţa ta fără să laşi impresia că eşti doar un element vocal de decor pe umerii căruia profitorii politic se suie cu picioarele, totul reprezintă doar vorbe goale pierdute într-un vid de sens.
