Iulia Mucea: Dumneavoastră, domnule profesor, mi-aţi dat aripi să pot zbura spre lumea cuvintelor

„Iată că am ajuns şi aici! La începutul acestui drum, în clasa a 5a, mi-am stabilit un ţel. Panoul şefilor de promoţie, panoul  „roşu”, cum îmi place mie să îi spun, a fost o provocare. Aflându-mă în faţa dumneavoastră, ţinând acest discurs, am reuşit ceea ce mi-am propus.

Finalul este frumos, dar cum credeţi că a fost drumul până aici? Reuşite, eşecuri, multă muncă, toate acestea au pus bazele personalităţii noastre. În aceşti 4 ani, am învăţat lucruri care acum ne sunt familiare, însă care la început, păreau să nu aibă legătură cu materiile studiate. Ciurul lui Eratostene, aliteraţii, asonanţe, fosfat diacid de potasiu sau zooplancton, chestii intersante, nu?! Ştiţi voi câte bătăi de cap mi-au dat? Toate aceste lucruri ne-au fost predate pe înţelesul nostru de aceşti dascăli minunaţi cărora le mulţumesc. 

Sub îndrumarea domnului diriginte, ecuaţia matematicii a părut uşoară, încetul cu încetul, devenind materia mea preferată. Îmi voi aminti mereu apelativele amuzante prin  care obişnuia să ne strige. Comisare, Tractor, în cazul meu Mucho, toate acestea vor rămâne imprimate în mintea mea alături de amintirea testelor surpriză şi a ascultărilor din teorie, care se terminau, de obicei, cu mesaje pentru părinţi. 

Ştiţi care este legătura între un test din verb, primul 8 şi nopţi nedormite? Vă spun eu:  domnul profesor Octavian Gruian, care m-a făcut să înţeleg că o notă mai puţin bună nu este un eşec, ci un impuls spre o nouă reuşită. Un citat celebru spune „Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi”. Dumneavoastră, domnule profesor, aţi făcut acest lucru, mi-aţi dat aripi să pot zbura spre lumea cuvintelor. Implicarea în cele două reviste, sub coordonarea dumneavoastră, m-au determinat să-mi descopăr latura artistică. Pentru toate acestea vă mulţumesc! Orele de curs erau un permanent dialog: domnul profesor, ne provoca să ne spunem părerea, să avem opinii originale, creative. Ne arăta sensuri ascunse în texte pe care noi le credeam banale şi întotdeauna făcea câte o glumă la care toată clasa izbucnea în hohote de râs. Cine nu îşi mai aminteşte celebrele replici: „ vezi că-ţi sufli creierul pe nas” sau „Vetuţo, iar nu-ţi intră în viteză?”. 

Mulţumesc doamnei profesorea Hădărean că m-a introdus în lumea chimiei, care a devenit una dintre marile mele pasiuni. Fiecare reacţie nouă îmi stârnea din ce în ce mai mult atenţia. În cazul meu, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la orele de chimie, a fost severitatea şi corectitudinea cu care doamna profesoară reuşea să ţină fiecare lecţie. Mulţumesc, că mi-aţi deschis calea spre tainele acestei ştiinţe!

Ar trebui să vorbesc despre fiecare profesor în parte, deoarece toţi au avut o influenţă însemnată asupra dezvoltării mele, însă timpul este limitat aşa că, vă mulţumesc  pentru tot ceea ce însemnaţi pentru mine.

Mă adresez în numele colegilor vouă, părinţilor noştri, care ne-aţi susţinut pe parcursul acestor ani şi ne-aţi fost alături în fiecare alegere făcută.

„Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea visurilor lor”. Voi, viitori elevi ai clasei a opta, creaţi-vă vise şi ţintiţi cât mai sus. Visele sunt ghizi, ele vorbesc despre noi înşine, despre ceea ce suntem cu adevărat. Ele sunt aliaţi în drumul nostru spre succes!

În fiecare zi, facem o mulţime de alegeri care ne vor afecta peste câteva minute, ore sau care ne vor schimba radical cursul vieţii. Unele ne vor conduce direct spre succes, în timp ce altele ne vor aduce faţă în faţă cu eşecul. Dar ce trebuie să ştim neapărat este că fiecare alegere, importantă sau nu, uşoară sau dificilă, va avea un impact asupra viitoarei noastre personalităţi. Poate aceşti ani au părut nesemnificativi, dar aici am făcut cele mai importante alegeri, ne-am stabilit ţeluri înalte şi am avut curajul să visăm cu ochii deschişi. În aceşti patru ani, orizonturile noastre s-au lărgit şi aflându-ne în postura de tineri, ce devin curând adulţi, am avut libertatea să credem în visele noastre.Tinereţea îşi permite luxul să creadă că „într-o zi” vom ajunge, în mod miraculos, la destinaţia din visurile noastre.

Amintirea clipelor petrecute împreună va rămâne imprimată în mintea noastră. Dar, a venit momentul să privim către viitor. Acum un drum se încheie şi altul de abia începe! “Tu ai drumul tău. Eu am drumul meu. Iar în ceea ce priveşte drumul bun, drumul corect, singurul drum - acesta nu există.” Mulţumim încă odată profesorilor şi părinţilor care ne-au îndrumat pe parcursul acestor ani! Viitorilor elevi ai clasei a VIII-a, succes în anul ce urmează şi – pentru a vă da un mic sfat – bucuraţi-vă de această vară cât de mult puteţi, deroarece anul ce vine va fi unul plin de muncă. Iar vouă, dragi colegi, multă baftă la examene şi  în tot ceea ce vă propuneţi să faceţi mai departe!”