Asociaţia de Reprezentare Civilă (ARC) din Turda derulează un proiect care se adresează în principal copiilor cu probleme - fie probleme medicale, fie probleme privind situaţia materială - un proiect derulat sub forma unei şcoli de vară la Lunca Largă - Ocolişel.
Pentru a afla mai multe despre acest proiect şi ce înseamnă el de fapt, am stat de vorbă cu profesor Dorina Arion, preşedinte al ARC şi persoană implicată în derularea acestui proiect.
Reporter: Doamna Arion, ce ne puteţi spune despre acest proiect, cum a apărut acesta şi ce vă propuneţi cu acest proiect?
Dorina Arion: În primul rând doresc să spun că activitatea pe care eu o desfăşor cu ARC este, de fapt, o continuare a activităţii mele dintotdeauna. Întotdeauna am vrut să dau o şansă copiilor care n-au avut un start bun. Am oferit copiilor posibilitatea să înveţe limbi străine pentru că n-au avut părinţii bani, am încercat să-i ajutăm pe copii să se pregătească pentru bacalaureat pentru că părinţii n-au avut posibilitatea să le plătească ore. Nu e nimic nou ca idee de activitate.
Rep.: Şi proiectul este al asociaţiei...
D.A.: Este proiectul asociaţiei, doar că am pornit de la ideea Mariei Revnic, care a găsit acest grup de copii cu sindrom Down şi a insistat să facem ceva pentru ei.
Pornind de la această idee am căutat să fac un proiect, o tabără, pentru copiii care nu au şanse egale cu ceilalţi copii.
Şi vreau să-i mulţumesc Mariei, vreau să le mulţumesc şi colegilor de la PRU, care îmi asigură asistentul psiholog de la Cluj. Sunt ajutoare, reprezintă o mână întinsă şi eu, ca asociaţie la început de drum, o primesc din tot sufletul, pentru a da copiilor o mână de ajutor, să se bucure câteva zile, să iasă din oraş, să uite de problemele pe care le au.
Rep.: Vorbim de un proiect aprobat de primărie...
D.A.: Da. Pe Legea 350 am făcut proiectul. Noi am cerut 6.000 de lei şi ni s-au aprobat 4.563 plus încă 10% cât a pus ARC iar în total bugetul este de 5.070 de lei. Asociaţia a trebuit să contribuie cu 10%, asta fiind obligaţia noastră.
Rep.: Şi asociaţia a contribuit cu aceste fonduri din donaţii, sau de unde?
D.A.: Suma a fost acoperită de noi, printre cei care au contribuit numarându-ne eu şi Mariana Dobra - fost consilier local - dar nu numai.
Adevărul este că nu aveam bani, dar am vrut să le săm copiilor o şansă. E primul proiect, nu am avut experienţă, pentru că trebuie o pregătire ca să ştii să întocmeşti un astfel de proiect. Am primit ajutor din partea doamnei Szekely Carmen, de la şcoala “Teodor Murăşanu” dar şi din partea celor de la Primăria Turda.
Rep.: În ce perioadă este tabăra?
D.A.: Din 20 până în 25 august, iar localitatea este la Lunca Largă, Ocolişel.
Rep.: Să vorbim şi despre copiii care participă. Au existat anumite criterii de selecţie a lor, sau cum v-aţi orientat?
D.A.: Întâi am pornit de la copiii cu probleme de sănătate, cu sindromul Down, şi am o singură familie cu doi copilaşi care au nevoie de însoţitor. Şi părintele trebuie să suporte cheltuiala pentru tabără. Părintele vine cu o fetiţă de 9 ani şi cu una de 3 ani. Sunt singurii copii însoţiţi. Mama plăteşte iar copiii beneficiază de gratuitate.
Deci sunt doi copii cu probleme de sănătate, cei însoţiţi, apoi sunt copii orfani, cu situaţie materială modestă dar cu situaţie bună la învăţătură. Şi ne-am axat pe cartierul Oprişani, unde e populaţia mai densă, şi am vorbit cu directorii şcolilor “Avram Iancu”, “Horea, Cloşca şi Crişan” şi “Ioan Opriş”.
De la “Horea, Cloşca şi Crişan” sunt doi gemeni, băieţi, de clasa a III-a, de la şcoala “Avram Iancu” sunt tot două fetiţe de clasa a III-a iar de la şcoala “Ioan Opriş” sunt tot două eleve de clasa a III-a, cu rezultate foarte bune dar cu situaţie materială mai aparte.
Apoi avem de la Boian, Ceanu Mare, o familie unde mama a decedat acum trei ani. Fiica cea mică are 10 ani şi îşi face studiile la şcoala din Boian, iar fiica cea mare este în clasa a IX-a la Colegiul “Dr. Ioan Raţiu”. În familie doar tatăl lucrează şi mai mult bunica se ocupă de fete.
Rep.: Elevele de la Boian sunt singurele din mediul rural?
D.A.: Da.
Rep.: Deci este o tabără de recreere, nu o tabără tematică neapărat, cu activităţi extrem de specifice?
D.A.: Ar fi foarte potrivită expresia de şcoală de vară. E o şcoală în care să te cunoşti în primul rând pe tine, să vezi ce capacitate ai - chiar la 9-10 ani - să vezi în ce eşti tu puternic. Chiar dacă familia nu-ţi oferă ce ai visat, poate în sufletul tău ai o anumită calitate.
De aceea am şi apelat la Rodica Moldovan - asistent psiholog - care face muncă de voluntariat. Va veni în tabără în două zile - 22 şi 24 august - ca să deruleze un program de autocunoaştere pentru copii.
Această şcoală de vară se numeşte “Eu în oglindă”, adică să-i ajutăm să se cunoască, să ştie ce pot ei, fiecare. Dacă psihologul găseşte o modalitate prin care să-i stimuleze, să-i ajute, ar fi extraordinar, îi învaţă să se cunoască şi să comunice, în primul rând, unii cu alţii. Interacţionarea între copii este o altă modalitate de a te cunoaşte şi de-a vedea cum ştii să interacţionezi cu un grup necunoscut, pentru că copiii, de fapt, nu se cunosc.
O să avem un program dinamic. În afară de lectură o să includem un joc pe roluri, un concurs ai cărui câştigători vor primi premii. Apoi o să avem şi întreceri sportive precum şi întâlnirea cu psihologul, să avem şi foc de tabără, să fie şi un concurs cu un joc al măştilor, măşti pe care copiii să le confecţioneze în tabără din materiale duse de noi... Ne dorim să facem ceva frumos pentru copii.
Rep.: Spuneaţi că proiectul a pornit de la copiii cu sindrom Down şi spuneaţi că în tabără vin doi copii cu sindrom Down...
D.A.: Da...
Rep.: Şi la Turda nu mai sunt şi alţi copii cu acest sindrom?
D.A.: Sigur că sunt, dar nu şi-au putut permite părinţii să plătească sau nu au avut încredere, încă, în această idee de şcoală de vară. Este vorba de un pionierat. Un părinte care are un astfel de copil, nu este dispus, odată, să facă cunoscut cazul - de obicei, din păcate, îl ascund - iar noi vrem să popularizăm această şcoală de vară ca pe viitor, dacă vedem că obţinem rezultate cu aceşti 10 copii, vrem să-i încurajăm şi pe alţii.
Rep.: Cu însoţitor vin doar cei doi copii cu sindrom Down...
D.A.: Da, numai ei, pentru că ei au nevoie de un însoţitor, sau de un medic specialist. Tabăra n-are medic specialist şi atunci trebuie să vină părintele. Iar pentru a-i ajuta, am chemat această asistentă care are o vechime de peste 20 de ani şi care mi-a spus că ştie exact cum să procedeze în cazurile respective.
Rep.: Cine vor fi adulţii care însoţesc grupul de copii în tabără?
D.A.: Voi fi eu, va fi părintele celor doi copii cu sindromul Down şi, probabil, va fi invitată şi doamna Dobra. Încă trebuie să vedem în funcţie de numărul maxim de persoane, de fonduri, de program... Totul este să ne încadrăm în suma respectivă.
Rep.: Şi condiţiile de cazare de la Ocolişel? Ce ne puteţi spune despre ele?
D.A.: Detalii nu am. Ştiu că acolo este o tabără care are deja o tradiţie şi tabăra continuă în fiecare an.
Detalii legate de tabără va oferi domnul Grigoriu care va participa la întâlnirea noastră de miercuri, 2 august, de la orele 18.00, întâlnire la care urmează să ne cunoaştem cu copiii, cu părinţii lor, părinţii să ne cunoască...
Rep.: Şi în suma de care vorbim intră cazarea, masa şi transportul?
D.A: Nu, fără transport.
Rep.: Şi transportul cine îl asigură?
D.A.: Dorim să luăm legătura fie cu colegi ai noştri de la Partidul România Unită, fie cu oameni de afaceri care să facă pentru noi această donaţie, să asigure transportul. Am înţeles că ar costa în jur de 300-400 de lei.
Rep.: Şi întâlnirea de miercuri unde are loc?
D.A.: Avem un sediu al Asociaţiei de Reprezentare Civilă, ne-a fost oferit de PRU şi acolo facem întâlnirea.
Rep.: Şi adresa sediului?
D.A.: Republicii 46, în centrul municipiului, acolo ne vom întâlni începând cu ora 18.00. Trebuie să ne întâlnim, pentru că este nevoie de o legătură care să se stabilească între profesorul însoţitor şi elevi, ei trebuie să vină cu drag, să necunoască, să aibă încredere în noi.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
