De la microfonul finalului şedinţei extraordinare a Consiliului Local Turda de ieri, 29 octombrie 2014, primarul Turzii, Tudor Ştefănie, a ţinut să facă încă odată un apel către presa turdeană.
Dacă e să ne întrebaţi pe noi, apelul a fost semi-vag, cu tuşe de ambiguu, profil uşor inconsecvent (mai un dezacord, ceva...), cu posibile subliminale pe faţă, fluturând ideea de respect precum şi pe cea a unui substrat echivoc. Deci: de ce ne-aţi întreba pe noi? Mai bine nu!
Buuun!....
Pentru cei care nu aţi fost pe fază la ce a spus primarul, iată rostirea aşternută-n litere:
Aş face un apel încă odată spre presa turdeană să se gândească bine atunci când dau atât de multe informaţii defăimătoare la o persoană sau la mai multe persoane.
Chiar dacă este campanie electorală, nu trebuie să o transformăm într-un bâlci.
Trebuie să ne respectăm în continuare şi cer respectul în continuare presei locale, pentru că nu mi l-am pierdut prin voinţa mea, ci prin alte metode subiective pe care le analizează unii şi alţii.
Aceleaşi teme, aceleaşi defăimări, aceleaşi lucruri neadevărate...
Cred că este bine pentru comunitatea noastră să se intre într-o stare de normalitate şi de respect cuvenit.
Mulţumesc!
OK!...
Notă: Noi nu ne propunem aici să luăm la purecat discursul primarului în ansamblul şi în elementele sale şi înţelegem până şi "dezavantajele" vorbirii libere. Însă dacă, cumva - Doamne fereşte! - se întâmplă să citiţi ceva de acest gen, musai că tastatrura şi-a luat viaţa în propriile-i mâini şi şi-a trezit propria personalitate. Aşa că: tastatură, go!
Trecem aşadar repede peste "presa" care "dau" şi ne întrebăm de ce ar trebui să se gândească bine presa atunci când dă informaţii...? Adică ar trebui să se gândească bine înainte să le dea, nu atunci când le dă, dar, până la urmă, dacă informaţiile sunt false cei care le dau se fac de râs. Aşadar fiecare presă pe limba ei piere, cu excepţia situaţiilor în care s-a dovedit că anumite informaţii sunt false dar tot au existat "botanişti" care le-au crezut şi, chiar dacă s-a dovedit că s-au oferit informaţii false, "botaniştii" au continuat să creadă orbeşte în respectivul organ de presă. Dar asta e treaba lor şi, dacă există voinţă, problema se poate rezolva cu medicaţie, credem noi, însă ăsta e un alt aspect.
Pe de altă parte, primarul vorbea de informaţii defăimătoare la adresa unei persoane sau a mai multor persoane. Care sunt acele informaţii? Cine le consideră defăimătoare? Cine e persoana sau cine sunt persoanele la care se face referire? Primarul nu a dat niciun fel de detaliu. Iar dacă se merge pe principiul "las' că ştiţi voi bine la cine mă refer sau se ştiu ei despre cine e vorba", atunci nu, mersi! Într-un astfel de discurs argumentele şi chiar exemplele sunt extrem de binevenite tocmai pentru a nu se lăsa (intenţionat?) o pâclă de ceaţă în jurul problemei din care să înţeleagă cine ce vrea şi ce poate, tocmai pentru ca totul să nu pară o "şopârlă" aruncată la înaintare iar rezultatul să fie din sfera "eu mi-am făcut datoria"...
Corect: campania electorală nu trebuie transformată în bâlci! Dar oare ştim noi, românii, ce e aia o campanie electorală? Oare nu politicienii care vor mereu şi mereu funcţii şi bani au "deturnat" paradigma teoretică a unei campanii electorale? A subsuma unele posibile articole de presă unei idei de campanie electorală poate părea plauzibil dacă se face aşa, la modul general, într-un peisaj oarecare. Dar a băga în oala campaniei electorale anumite articole de presă care nu convin unei părţi sau alteia doar pentru că articolele s-a întâmplat să apară într-o perioadă de campanie electorală (pentru că atunci au fost evenimentele), nu pare "politically corect".
Ba parcă până la urmă - dacă mai sus ziceam că primarul nu se referă la persoane - referirea există şi e dedusă din faptul că primarul cere în continuare să fie respectat de presa locală. Într-o societate normală, primarul - ca rezultat al unei voinţe populare - trebuie să se bucure de respect, acest respect fiind intrinsec votului în rândul celor care l-au votat. De asemenea, presa trebuie să respecte orice cetăţean, nu doar pe primar, la fel.
Mai mult, primarul susţine în discursul său că nu şi-ar fi pierdut respectul presei prin voinţa sa. Acuma ar fi chiar culmea! Deci act de voinţă n-a fost. Totuşi, primarul susţine că la mijloc ar fi nişte metode subiective care au dus la pierderea respectului, metode despre care spune că sunt analizate de unii şi alţii.
În schimb, primarul nu spune cine stă la originea acelor metode, doar susţine că ele există (din moment ce face afirmaţii despre ele) şi chiar că ar fi analizate de unii şi alţii. În ce ne priveşte, suntem curioşi la ce concluzie ajung analizatorii care analizează metodele subiective.
Apropo, dacă metodele ar fi obiective şi nu subiective ar merge? Ba mai mult, când spune despre metode că sunt subiective - afirmaţia despre subiectivitatea metodelor venind de la primar - oare primarul, la rândul său, nu poate fi considerat subiectiv când face afirmaţii despre alte subiectivităţi, asta având în vedere că "părere obiectivă" e oximoron (oximoronul nu e ceva viermişor intestinal, asta pentru cine nu ştie)?
"Aceleaşi teme, aceleaşi defăimări, aceleaşi lucruri neadevărate...", mai spune primarul Turzii, moment în care noi ne întrebăm: aceleaşi ca şi care altele? Când a mai fost defăimat primarul, când s-au mai spus/scris lucruri neadevărate, de ce cele la care face referire pot fi categorisite ca nişte "teme"? În primul rând, dacă despre primar s-au spus/scris lucruri neadevărate, parcă există posibilitatea găsirii dreptăţii în instanţă, în justiţia definită de Băsescu drept independentă.
Totuşi, până una-alta, parcă ne încearcă, pe la şale în sus, un exemplu. În două conferinţe de presă din acest an - în prima era braţ la braţ cu Sorin Bichiş pe care acum l-a făcut oportunist şi l-a spălat în toate apele - primarul Tudor Ştefănie, întrebat despre problemele de la Salina Turda (la care s-a referit pe larg în ambele întâlniri cu presa), dădea răspunsuri gen "nu ştiu, nu mă bag, nu e treaba primarului, noi suntem executivul, nu avem atribuţii" etc. etc.... Cu toate acestea, în două rânduri - în 4 şi în 23 septembrie anul curent - primarul, autodeclarat reprezentant legal al Primăriei Turda în chiar documentele la care facem referire, semnează două documente adresate Tribunalului Specializat Cluj prin care solicită "redactarea în regim de urgenţă" a unei sentinţe privind înscrierea la Registrul Comerţului Cluj a noului (şi controversatului) CA de la Salina Turda. Şi cum în 4 seprembrie se făcea solicitarea referitoare la sentinţa din 28 august, în 23 septembrie s-a revenit cu cererea - semnată, cum spuneam, tot de primar - pare-se pentru că nu s-a mişcat nimic între timp.
Folosindu-ne de acest exemplu, la modul foarte simplist de a vedea problema, parcă una spunem şi alta facem, adică s-a trecut foarte repede de la "nu ştiu, nu mă bag, nu e treaba mea, eu sunt primarul, nu am atribuţii de a interveni" la "ba mă bag şi semnez cereri prin care solicit tribunalului să se mişte odată şi să nu tot piardă vremea". Asta înţelegem noi la modul foarte simplist. Însă ceea ce nu înţelegem noi, la acelaşi mod simplist, este de ce primarul nu a făcut şi alte conferinţe de presă să anunţe publicul că a depus nişte cereri în numele primăriei prin care arăta că intervine în rezolvarea, într-un fel, a situaţiei de la Salina Turda asta după ce susţinuse că nu are atribuţii să intervină? Chiar, de ce?
Ieşind, însă, înspre un plan mai larg de contextualizare, prezentarea unor astfel de informaţi şi "schimbări de macaz", să le numim aşa, înseamnă defăimări, neadevăruri şi metode subiective analizate de alţi menite să îl facă pe primar să îşi piardă respectul în faţa presei? Prezentarea unui fapt concret nu considerăm a fi defăimare iar un fapt concret verificabil oricând de oricine nu este un neadevăr în timp ce documente şi declaraţii publice numai metode subiective nu pot fi considerate. Deci cum e?
Desigur, acesta este un simplu şi neînsemnat exemplu şi, probabil, primarul făcea referire la cu totul altceva, numai că nu ne-am prins noi. Dar cred că nu ne-am prins tocmai pentru că nu a oferit detalii, zic.
Nu în ultimul rând, se solicită intrarea într-o stare de normalitate. Solicitarea în sine arată că s-a ieşit dintr-o stare de normalitate. Nu o să intrăm în profunzime solicitând definirea stării de normalitate şi o să luăm această normalitate ca fiind ceva de comun acord acceptat de întreaga societate ca fiind normal.
Cu toate acestea, constatarea ieşirii din starea de normalitate nu poate fi considerată inclusiv atitudine subiectivă? Întrebăm doar...
Evident, normalitatea e benefică pentru comunitate. Ba chiar am spune că normalitatea e normală pentru comunitate. Cu atât mai mult respectul trebuie să fie un dat într-o societate normală. Însă nu înţelegem la ce, exact, se referea primarul prin "respectul cuvenit". Cuvenit cui? Să fie vorba de acel respect pierdut de care se amintea anterior şi care ar trebui reaşezat în matca lui firească şi "cuvenit" din nou? Tot ce-i posibil, însă să nu uităm: respectul e una, lipsa de respect e alta şi modul de a le interpreta pe fiecare e cu totul altceva. Adică anumite atitudini nu pot fi considerate neapărat formă de respect doar pentru că ele convin şi sunt pozitiviste, la fel cum alte atitudini nu înseamnă lipsă de respect doar pentru că ele nu prea convin şi au o alură negativistă, cu atât mai mult cu cât aprecierile şi interpretările unora sau altora dintre atitudini pot fi lovite de subiectivism cu viteza cu care rulează un autotren pe autostradă.
Gata! Am preluat controlul tastaturii... Sperăm că n-a făcut prostii cât n-am fost pe fază...
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
