Toată această poveste pleacă de la o postare pe reţeaua de socializare facebook. O postare plată, obişnuită în zilele acestea, pe care cei mai mulţi dintre noi o ignoră sau, în cel mai bun caz, dau un like de complezenţă.

Burzuluiala Primăriei Turda a atins, în an electoral, un nou nivel de sfidare a celor care refuză să fie proşti ca oile şi să înghită tot ce li se serveşte prin discursuri anoste, a celor care nu uită cu rapiditatea cu care unii aleşi locali şi-ar dori.

Încet-încet se prefigurează lupta. Războinicii îşi ascut armele. Motăneii îşi ascut unghiuţele şi, cel mult, îşi zburlesc părul apoi "te spălai, te pieptănai", ca să nu-i prindă tăvălugul nearnajaţi, iar chibiţii (a se înţelege, în era depersonalizată de reţelele de socializare, "postacii") au o singură obligaţie: să nu le pută picioarele (deşi ăsta nu ar fi un impediment atâta timp cât stau numai la tastatură, iar tastatura asta e la ei acasă).