“Pe mine mie… redă-mă” este titlul spectacolului jucat pe scena Teatrului “Aureliu Manea”, spectacol de care turdenii s-au putut bucura cu ocazia datei de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale a României.
Simbolismul datei de 15 ianuarie, inclusiv alegerea acestei date drept data la care se sărbătoreşte Ziua Culturii Naţionale, a fost punctat şi de Ana Sevan - director al instituţiei care a organizat desfăşurarea evenimentului, Casa de Cultură Turda - vorbitoarea remarcând importanţa datei inclusiv prin ceea ce spunea Constantin Noica referitor la poet: reprezintă omul deplin al culturii române.
Observând că Mihai Eminescu este mai degrabă cunoscut ca poet, calitatea sa de gânditor fiind trecută în plan secund, Ana Sevan a conturat un portret al poetului citând: “a ştiut să trăiască din plin, cu intensitate maximă pentru ca, extraordinar de tânăr fiind, să înveţe şi să moară căci, în fapt, moartea sa fizică - asupra căreia planează atâtea incertitudini chiar şi după mai bine de un secol - nu face altceva decât să provoace renaşterea conştiinţei naţionale. Orice-ar fi făcut, orice-ar fi gândit Eminescu despre cultura română, marele său merit este acela de a fi crezut în aceasta şi nu a crezut-o ca fiind de mâna a doua. A considerat-o contemporană culturii occidentale şi capabilă, oricând, a îmbrăca formele - fondul rămânând acelaşi - în preaplinul său potenţial creator”.
Cu o regie artistică semnată de Claudiu Pintican (Teatrul Ararat, Baia Mare), spectacolul de la Turda dedicat marelui poet român este construit pornind de la monologul lui Jack melancolicul din piesa “Cum vă place” semnată William Shakespeare, accentul punându-se pe ideea lumii ca teatru, motiv literar care - spunea şi Ana Sevan - a făcut carieră în literatura universală şi care a fost abordat şi de poetul român - vezi poezia “Glossa”, ca să dăm doar un exemplu (“Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui: / Joace unul şi pe patru, / Totuşi tu ghici-vei chipu-i”) - Mihai Eminescu părând a se “erija” mai mult în postura de spectator al acestui teatru al lumii.
Menţionând aceeaşi idee a lumii ca teatru, regizorul artistic şi interpretul principal Claudiu Pintican a intrat în scenă cu un geamantan pentru că - spunea actorul - “se vor servi şapte vârste la geamantan”.
Aşadar, pornind de la monologul melancolicului Jack, Claudiu Pintican se referea la la faptul că pe scena lumii - unde toţi oamenii sunt actori - omul joacă mai multe roluri în viaţă dar că actele piesei sunt cele şapte vârste.
Astfel, omul este, pe rând, prunc (“scânceşte, ţipă şi nu-şi află loc”), şcolar (“cu un ghiozdan în mână şi faţa fragedă ca zorii zilei, târându-se spre şcoală încet ca melcul”), îndrăgostit (“suflând încins ca un cuptor, slăvind cu glasul stins sprâncenele îmbinate ale iubitei”), soldat (“suduind amarnic”, “bărbos şi mustăcios ca leopardul”, “gata să se încaiere oricând”), judecător (“cu pântec rotofei”), filosof pentru ca în cea de-a şaptea vârstă să fie prunc din nou (“nimic nu ţine minte, dinţi n-are, n-are ochi, nici gust, nimic...”).
Beneficiind de o coloană sonoră semnată de compozitorul Călin Inoce, spectacolul regizat şi jucat de Călin Pintican a beneficiat - în distribuţie - şi de prezenţa Ralucăi Florian, al cărei rol principala fost să ilustreze momentele cheie ale spectacolului.
