Întâlnirea din prima zi de luni a lunii decembrie programată şi derulată de Societatea Culturală "Rei Culturae Fautores" din Turda la reşedinţa lui Dan Zăhan a avut un caracter mai aparte.
Pentru prima dată de când se organizează cenaclul literar la Turda, organizatorii au avut iniţiativa de a se întâlni şi cu membrii unui alte asociaţii iubitoare a cuvântului scris - Asociaţia culturală "Pavel Dan" - asociaţie care poartă cu sine amprenta cuvântului scris al unuia dintre cei mai prolifici scriitori ai Câmpiei Transilvane din ultima perioadă: Pavel Dan.
Întâlnirea a debutat cu discutarea celei mai recente cărţi semnate Mircea Ioan Casimcea - "Căruţa luminoasă" - lansată la editura Casa Cărţii de Ştiinţă.
Recomandând cartea cel puţin pentru modul în care a fost scrisă, profesor Dorina Arion s-a referit la arta cuvântului şi armonia întâmplării pe care cititorul le poate regăsi din plin în cartea care, deşi e o colecţie de povestiri şi pare a se asemăna, cumva, din acest punct de vedere cu "Hanul Ancuţei", era numită de autor drept roman.
De asemenea, Dorina Arion considera cartea o adevărată metaforă inclusiv prin titlul său, o carte în care se pot remarca povestiri precum "Satul din nacelă" (un sat care se poate situa la graniţa între real şi ireal), "Harem cu daraveră" (satiră politică), "Logodna tâmplarului" (o poveste plăcută) sau chiar "Fabuloasa creangă" (o metaforă a vieţii).
În clitate de reprezentant al paveldaniştilor, Victor Moldovan considera cartea semnată de Mircea Ioan Casimcea ca fiind o carte a cărţilor, o metaforă despre cărţi.
După ce însuşi autorul a explicat de ce consideră că discutata carte este, totuşi, un roman - datorită unităţii de loc - a venit rândul unui alt text să fie adus în atenţi: "Nu trage, tată!", un text semnat de Ioan Bembea.
În lectura lui Virgil Deceanu, textul semnat de Ioan Bembea a fost bine primit de cei prezenţi care l-au considerat, de asemenea, o adevărată metaforă, însă una care surprinde maternitatea.
Cum era cumva evident, textul a fost interpretat în mod diferit de cei prezenţi. Astfel, dacă Mircea Ioan Casimcea considera că "povestea e bine condusă şi e scrisă cu har" şi că "unele pasaje sunt ca un scenariu, cu secvenţe vizuale în care vezi totul foarte clar şi se accentuează sentimentul de dramatism", profesorul Ovidiu nistea considera că "naraţiunea e prea lungă" şi că "orice operă de artă trebuie să aibă sintagme pe care nu le-ai mai întâlnit".
Rândul paveldaniştilor a venit odată cu intervenţia artistului Petru Tegla care a mărturisit că s-a simţit furat de ce s-a întâmplat la întâlnirea de la reşedinţa Zăhan, declarându-se deopotrivă onorat şi încântat că a luat parte la o astfel de întâlnire.
De asemenea, rolul lui Mircea Ioan Casimcea nu a avut cum să fie de neglijat, scriitorul turdean fiind cel care a fost liantul dintre Rei Culturae Fautores şi Asociaţia Culturală Pavel Dan.
Chiar mai mult, Aurel Podaru - sufletul Asociaţiei Pavel Dan - a intervenit, printr-o legătură telefonică, şi a vorbit celor prezenţi atât despre asociaţie, cât mai ales despre Pavel Dan şi despre despre publicaţia lansată de paveldanişti, publicaţie care se distribuie gratuit şi care se numeşte chiar aşa: "Paveldaniştii".
Discuţiile au continuat în cadrul întâlnirii rămânând stabilit ca întrevederi similare să mai aibă loc chiar şi în alte locaţii, poate chiar în comuna Tritenii de Jos.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
