Mă numesc Saşa Cozmin am 36 de ani, sunt în prezent administrator la o firmă de taxi din Câmpia-Turzii care are în prezent 20 de angajaţi.
Doresc să felicit primăria şi pe domnul primar pentru iniţiativa de a realiza acest proiect şi vă mulţumesc și dumneavoastră pentru că ne daţi ocazia să ne promova în felul acesta. Mă gândesc că emisiunea şi proiectul se adresează tinerilor care încearcă să demareze o afacere iar eu ar trebui să fiu dovada vie a faptului că se poate.
Nu am, din păcate nici o soluţie miraculoasă pentru nimeni. Doresc să vă povestesc pur şi simplu povestea mea. În cazul meu totul a început de la dorinţa de a nu avea niciodată nici un şef. Încă din perioada facultăţii pe când prestam tot felul de job-uri de agent de vânzări am observat că angajatorii mei erau la un nivel cel puţin mediocru.
După ce am terminat facultatea m-am angajat la Combinatul de Utilaj Greu din Cluj-Napoca, unde participam la diverse activităţi în domeniul proiectării, producţiei şi al calităţii, unde am contribuit la implementarea managementului calităţii ISO 9001.
Din păcate în 2003 CUG-ul începea să se destrame şi mă aflam intr-o situaţie destul de neplăcută. Urma o perioadă de depus CV-uri, de căutare de locuri de muncă, cine a trecut prin asta îşi aminteşte şi ştie despre ce este vorba. Am spus atunci că ăsta e momentul prielnic să-mi pun în aplicare visele.
Așa că am început propria afacere. La o anexă a casei părinţilor mei, am capitonat pereţii cu bureţi, am aranjat o cabină de voci, şi astfel am amenajat un studio de înregistrări. Studio de înregistrări pe care trebuia să-l folosim pentru producţie de spoturi publicitare. Afacerea a demarat destul de greu. Era o pasiune mai veche de-a noastră, cu muzică, cu înregistrări... Clienţii nu erau destul de receptivi în perioada respectivă, nu înțelegeau practic ce însemna bussiness-ul nostru şi afacerea a demarat destul de greu. Nu de puţine ori am fost pe punctul de a renunţa. Dar am avut de partea mea familia care m-a susţinut şi încurajat, așa că, în patru luni de la demararea afacerii, am reuşit să câştig de două ori mai mult decât câştigam ca şi inginer la CUG.
După perioada 2003-2005 am avut o cunoştinţă la Arad care, în urma muncii de o viaţă, a pus deoparte ceva bani şi a deschis o reprezentanţă Opel. Mergând în vizită la dânşii din discuţii m-au întrebat dacă nu doresc să deschid un punct de lucru la Câmpia-Turzii. Am deschis un punct de lucru la Câmpia, am avut clienţi din prima săptămână practic, şi afacerea a fost un succes până în 2008 când a început criza financiară. Ne-a prins cu stoc mare de maşini, peste 100.000 de Euro, şi dacă vă amintiţi perioada respectivă, când majoritatea firmelor îşi restrângeau activitatea, vedeam cum se depreciază valoarea maşinilor din parc, cursul de schimb a crescut... Atunci am pierdut mult. Dar este o vorbă "ori pierzi, ori câştigi, tot negustor te numeşti". Intrasem pe o spirală a morţii, am zis eu atunci, care avea ca finalitate falimentul. Dacă nu intrau clienţii nu vindeai maşinile iar până la urma rezulta moartea financiară.
Trebuia să găsim rapid o soluţie, aşa nu mai puteam continua, ne-am strâns, ne-am adunat, ne-am gândit şi în primăvara anului 2010, am auzit despre o firmă de taxi din Câmpia-Turzii care şi-a restrâns drastic activitatea din cauza problemelor financiare şi am văzut oportunitatea şi cu maşinile ce le-am avut în parc, am mai luat câteva autoturisme prin leasing de la colegii din Arad şi am demarat activitatea de taximetrie, şi am oprit căderea, am reuşit să venim la zi cu plăţile pentru furnizori.
În toamna anului 2010 ne-am deschis propriul dispecerat, care funcţionează şi astăzi.
Anul trecut, observând că noi cheltuim prea mulţi bani cu întreţinerea maşinilor, împreună cu fratele meu, ne-am amenajat un mic service unde ne ocupăm de întreţinerea maşinilor, un lucru absolut benefic pentru noi. În momentul de faţă este doar pentru uzul intern, dar urmează să dezvoltăm şi acest bussiness şi să servim şi alţi clienţi.
Când intri în faliment problema nu mai este aşa simplă cum pare de afară. Aveam contractat un credit pentru finanţarea stocului de maşini unde am girat cu casele şi astfel situaţia nu era prea roz. Am muncit mult, nu este o întâmplare că astăzi suntem aici, am făcut tot ce am putut să supravieţuim în perioada asta. Şi e lucru mare în zilele noastre să supravieţuieşti, mai ales că în Câmpia-Turzii se vorbeşte tot mai des de şomaj şi de pierderea locurilor de muncă.
Am 36 de ani si sunt aproape cărunt. Am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă din viaţa mea. Poate, dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu ştiu dacă m-aş mai apuca de aceeaşi afacere, dar acesta e rezultatul, aici am ajuns. Dacă nu aş fi fost aici probabil că aş fi fost într-un birou, aş fi fost un tip anost, plictisitor, fără să am provocările pe care le am zi de zi.
Problemele sunt destul de multe chiar şi astăzi, pe lângă problemele economice mai sunt si alte probleme, de exemplu legal, în Câmpia-Turzii, Poliţia ne şicanează maşinile în trafic, ne demoralizează şoferii. Dacă nu ai o relaţie potrivită cu domnii de la poliţie, rişti amenzi usturătoare. Asta se întâmplă la noi în oraş. Pentru că am văzut zilele trecute la televiziune că domnul preşedinte Băsescu promovează calităţi umane cum ar fi laşitatea, nesimţirea ... Dacă domnul Băsescu prezintă tipul acesta de calităţi domnii care îl simpatizează se comportă ca atare. Aşadar, când poliţia din Câmpia Turzii se comportă la modul cum v-am descris mai devreme, nu suntem de acord şi protestez public ... ni se opresc maşinile în trafic, şicanele se întâmpla legal..., nu arde un bec, nu-i destul de umflată roata şi noi plătim amenzi usturătoare. Aş vrea să se încheie problema asta astăzi si aici.
Nu, am fost întrebat niciodată de alte persoane, fie ele tinere sau mai în vârstă” ce pot să fac să-mi deschid o afacere?” Din păcate în Câmpia Turzii nu se întâmplă aşa ceva.
Tinerii din ziua de astăzi au alte preocupări, mă rog, poate şi părinţii au o vină, pentru că le oferă prea uşor totul pe tavă, la 18 ani au deja maşină personală, alte pretenţii, alte anturaje. Mă gândesc cu groază la perioada când voi avea nevoie de pensie, şi tinerii de astăzi vor trebui să mi-o ofere.
De ce ar avea nevoie un tânăr, pentru a-și dezvolta o afacere? În primul rând ar trebui să aibă îndrăzneală, ambiţie şi să-şi urmeze propriile vise. Să fie cuminte, deştept şi fără frică.
Nu-mi place să dau sfaturi, fiecare tânăr trebuie să-şi găsească drumul în viaţă şi cred că sfatul meu nu-i important.
