Site-ul www.AgoraMedia.ro foloseşte fişiere de tip cookies pentru a opera și îmbunătăți utilizarea site-ului și funcționalitatea serviciilor oferite precum şi pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare, ele putând include informații despre data și ora vizitei sau istoricul de navigare, în general fiind vorba de fişiere de la terţi (youtube.com, vimeo.com, trafic.ro, Google Analytics etc.). Pentru continuarea accesării site-ului www.AgoraMedia.ro, vă solicităm permisiunea de a agrea politica noastră de utilizare cookies.

18
Thu, Aug
61 New Articles

Moldovan a dat din casa. Dar si demisia!

Administraţie
Tools
Typography
Cel cunoscut în ultima perioadă drept viceprimarul municipiului Câmpia Turzii şi pentru care Sărbătorile Pascale au avut noi valenţe spre deosebire de sărbătorile unui om obişnuit, a găsit de cuviinţă să explice cum a fost. Nu cum a fost de sărbători, ci cum a fost cu plecarea... deocamdată din partid... Abia apoi...
În cadrul şedinţei Consiliului local Câmpia Turzii în care se discuta plecarea sa din funcţia de viceprimar, Ioan Moldovan, înainte de toate, a cerut cuvântul. Şi, cum l-a primit, l-a ţinut. Preţ de vreo 5-6 minute, pe durata cărora şi-a descărcat sufletul în faţa colegilor şi a opiniei publice.
„Să vă descriu în câteva cuvinte epopeea Săptămânii Mari în care, începând din ziua Floriilor şi terminând cu ziua de Paşte, Moldovan a fost exclus din rândul Partidului Democrat-Liberal”, şi-a început Ioan Moldovan epopeea discursului. Mărturisind că motivele i se par neîntemeiate, Moldovan spunea că afirmaţia potrivit căreia ar fi părăsit rândurile democrat-liberalilor şi s-ar fi alăturat liberalilor este falsă. „Martorul care s-a propus să fie adus şi audiat în faţa organizaţiei a recunoscut ieri („ieri” era 18 aprilie 2012 – n.r.) că este totul o minciună şi un lucru fabricat”, spunea Ioan Moldovan fără să ne precizeze cine era acel martor, dar adăugând: „A fost o discuţie între cinci bărbaţi care mergeau să îşi cumpere vin de Paşte, (apoi, accentuând – n.r.) domnu’ Ghemeş! Asta a fost!”. Ca să nu existe nelămuriri, Ghemeş, din poveste, era, până la un moment dat, coleg de pedeleu’ cu Ioan Moldovan şi este, în continuare – tot până la un moment dat – consilier local din partea unui partid în care Moldovan nu mai e. Deh, viaţa asta!...
De asemenea, un alt motiv de care amintea Ioan Moldovan în discursul său a fost faptul că şi-ar fi permis să adune semnături de la populaţia municipiului, adunare prin care adunătorul de semnături ar fi dorit să testeze atitudinea populaţiei „vizavi de actul de independenţă al unui om politic”.
Acestea, spunea Moldovan, ar fi motivele care „au surescitat preşedintele care a luat hotărârea, fără să mă consulte”, Ioan Moldovan explicând: „M-a chemat efectiv spunându-mi la telefon «Să vii, că te excludem astăzi!»”.
Deşi prezent iniţial la discuţii, Ioan Moldovan spune că s-a retras din colectivul care urma să-i discute soarta, după plecarea sa fiind exclus. „Interesant este că în cursul zilelor următoare nu mi-a adus nimeni la cunoştinţă decizia, decât ce-auzeam prin oraş, şi, în situaţia aceasta am depus câteva contestaţii forurilor de conducere ale partidului şi inclusiv secţiei de contencios a Tribunalului judeţean”, preciza vorbitorul.
Aproape sentimental, Ioan Moldovan a continuat: „Domnilor, este crud când îţi dai seama că munca adusă în folosul comunităţii nu contează absolut deloc atunci când interesele politice se opun acestui lucru. Este dureros să constaţi că omenia nu îşi are locul şi rostul atunci când prietenii cei mai buni te vând, când se aliază la o decizie pe care şi ei îs convinşi că este una împotriva firii şi împotriva oamenilor de caracter”. Moldovan declara că acceptă situaţia, adăugând, totuşi că „având în vedere regia draconică care a fost pusă la punct pentru această şedinţă – şi mă refer la telefoanele primite de către consilierii care n-au subordonare politică – de ameninţările care s-au adus tuturor acelor care se află sau au legături tangenţiale cu anumite personaje, vreau să evit acest moment de tragi-comedie, adică momentul votului, şi să vă spun cu tot regretul că îmi dau personal demisia din această funcţie de viceprimar”.
Odată cu datul demisiei, Ioan Moldovan părea să respire uşurat: „din acest moment mă consider o persoană independentă cu adevărat politic, o persoană care vrea şi are intenţia să îşi pună puterea de muncă, conştiinţa şi priceperea în folosul cetăţenilor”.
Adică cum? Până acum – până „în acest moment” în care vorbea sau până în momentul în care era angajat politic – nu se simţea o persoană dispusă să-şi ofere puterea de muncă pentru comunitate? Sau oferta pe care o făcea Ioan Moldovan odată cu anunţarea demisiei dar şi anunţarea disponibilităţii sale să fie, ambele, bucăţele rupte din discurs electoral pe care îl îmbracă, de obicei, candidaţii? Poate ne va răspunde Ioan Moldovan.
„Vreau, în final, să îmi permiteţi să vă mulţumesc, colegilor şi primarului, să vă doresc mult succes! La revedere!”. Atât a mai zis Ioan Moldovan, după care s-a ridicat şi a plecat, părăsind sala de şedinţe.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS