Nemulţumiri şi, mai ales, lipsa banilor. Acestea au fost coordonatele în care s-au încadrat, în principal, intervenţiile primarilor din comunele din jururl municipiilor Turda şi Câmpia Turzii în cadrul întâlnirii conducătorilor administraţiilor locale cu reprezentantul Guvernului în teritoriu şi cu parlamentarii din zonă.
Dacă Dorin Lojigan, viceprimarul Câmpiei Turzii a prezentat proiecte pentru care este nevoie de finanţare - reparaţia capitală a podului peste pârâul Racoşa şi cel peste râul Arieş, sistemul de încălzire la Colegiul Tehnic "Victor Ungurean" sau sistemul de management integrat al deşeurilor, toate condimentate cu problema locurilor de muncă - reprezentantul comunei Petreştii de Jos, primarul Ioan Pârv părea să aibă o singură problemă majoră: drumul judeţean DJ 107L, între Turda şi Lita, drum care este într-o stare jalnică, mai ales pe porţiunea de relocare în vederea construcţiei autorstrăzii.
Dinspre Aiton, primarul Nicolae Făgădar a ajuns la concluzia că starea jalnică a drumurilor judeţene, mai ales a celor care duc spre comunele situate la mai mare distanţă de drumurile naţionale, duc la îmbătrânirea populaţiei în comune, aspect punctat şi de Kolosvari Ileana, viceprimarul comunei Tureni. Iar dacă, referitor la proiectul integrat de turism Nicolae Făgădar a reamintit celor prezenţi că la Turda se află "miliarul de la Aiton" iar la Aiton s-au descoperit chiar urme ale vechiului drum roman, Kolosvari Ileana a considerat că Miceştiul se află într-o zonă foarte frumoasă, care se pretează la turism, singura problemă fiind calea de acces spre Miceşti, anume un drum care este, din când în când, pietruit, dar asta nu ajută foarte mult. În plus, amintind de proiectul prin care să se introducă apa şi canalizarea în comună pe o distanţă de 7 kilometri, Kolosvari Ileana atrăgea atenţia că partea de cofinanţare a aproiectului, ce trebuie suportată de la bugetul local, este, practic, imposibil de asigurat - aproximativ 22 de miliarde de lei vechi.
În timp ce Tetarom 5 părea să fie cea mai mare doleanţă pentru Aurel Giurgiu - viceprimarul comunei Luna - în contextul în care astfe nu doar locuitori din comună ci chiar din Câmpia Turzii ar putea spera la locuri de muncă, primarul comunei Mihai Viteazu, Zeng Ioan, s-a înfăţişat cu cel mai lung discurs. Astfel, Zeng s-a referit la staţia de transfer a deşeurilor care nu este decât un şantier în stare jalnică, la imposibilitatea de a mai da de lucru cetăţenilor comunei în baza a ce era Legea 76, la necesitatea unui centru de colectare şi împachetare a legumelor, la "ştacheta puţin cam sus" în ceea ce priveşte acordarea de finanţare pe proiecte (din 6-7 proiecte la care s-a muncit cu cheltuială de timp şi bani doar unul a beneficiat de finanţare), la zona Cheilor Turzii de unde turiştii pleacă să îşi cheltuie banii în altă parte pentru că nu au unde sta şi oricum ajung şi foarte greu în Chei, dar şi la statutul primarului care are o muncă extrem de istovitoare pentru că este mai mereu "în front".
Valer Saşa, primarul comunei Tritenii de Jos a punctat acelaşi aspect al Legii 76, dar s-a referit şi la agricultură - aici menţionând posibilitatea de desfacere a produselor agricole - sau la imposibilitatea primarului de a oferi titluri de proprietate celor care nici măcar nu au depus cereri în baza niciunei legi privind fondul funciar.
La proiectele care zac prin dulapurile primăriei deoarece, în timp, au devenit neeligibile din cauza permanentei schimbări a regulii în timpul jocului s-a referit şi primarul comunei Viişoara, Ioan Roman, cel care lega foarte mult producţia agricolă de necesitatea existenţei infrastructurii. Mai mult decât atât, amintind de programul de electrificare din perioada 2007-2009, Roman preciza că, în acest sens, ar fi depus la Consiliul Judeţean Cluj un proiect dar că nu a primit niciun răspuns şi aşa se face că un cătun cu aproximativ 10 familii este fără curent, în timp ce gaz "le-o băgat comuniştii" încă din 1950, în timp ce "noi, democraţii" nu am fost în stare să rezolvăm problema curentului.
La zona agricolă şi mai ales la proiecte s-a referit şi Aurel Truţă, primarul comunei Ploscoş. În intenţia de a extinde activitatea agricolă, primarul de la Ploscoş a depus un proiect dar s-a trezit că s-a modificat plafonul, Truţă ajungând într-o situaţie în care nu ştia ce decizie să ia: "sunt în situaţia să tai... ce să tai?... că combină-mi trebe, tracoare-mi trebe...". Şi asta pe lângă problema drumului dintre Turda şi Ploscoş sau cea a două cătune cu 15 familii unde nu există curent electric.
Dacă Dorin Popa, primarul comunei Iara, s-a referit mai mult la zona minieră, primarul Augustin Duca n-a uitat de zona Primăriei Sănduleşti, unde lucrează. Astfel, în timp ce Dorin Popa spunea cât se poate de clar că "Avem probleme cu închiderea minelor, dar şi cu nisipul cuarţos. Să găsim o soluţie pentru ca nisipurile cuarţoase să meargă în continuare, pentru că e singura sursă de venit pe comună şi să avem grijă şi cu închiderea minelor, pentru că zona respectivă este dezastru, exact cum sunt şi în Turda unele zone unde s-au închis", primarul de la Sănduleşti amintea tuturor cât de bine a fost primit la primărie, câte probleme are şi solicita sprijinul parlamentarilor - senatorului Alexandru Cordoş şi deputatului Mircea Irimie - în rezolvarea respectivelor probleme.
De asemenea, Augustin Duca a anunţat că a luat deja legătura cu potenţiali investitori - zece oameni de afaceri din Danemarca ce vor veni în vizită în luna aprilie - asta chiar dacă "drumurile sunt la pământ". Iar referitor la vizita danezilor, Augustin Duca preciza că aceştia au cerut să fie cazaţi la Copăceni, la familii din sat, prin asta primarul de la Sănduleşti lăsând să se înţeleagă inclusiv necesitatea dezvoltării turismului în zonă.
În rest, primarul Augustin Duca este bine: aşteaptă să fie dat în judecată de diverşi avocaţi pentru că refuză să mai semneze documente de întabulare în contextul în care, doar de dragul exemplului, "am tarlale de 100 de hectare şi am titluri de proprietate pe 130 de hectare", astfel că, până la rezolvarea problemei parcelelor s-a decis să nu mai semneze niciun astfel de document.
Cum era de aşteptat, problemele ridicate nu au primit rezolvări. Cel mult, câteva explicaţii rapide şi, pe alocuri, promisiuni. Dar mai ales invitaţii ca fiecare să vină în parte şi să discute problemele pe care le are mai în detaliu cu cei care ar putea să îi ajute în vreun fel sau altul.
