Site-ul www.AgoraMedia.ro foloseşte fişiere de tip cookies pentru a opera și îmbunătăți utilizarea site-ului și funcționalitatea serviciilor oferite precum şi pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare, ele putând include informații despre data și ora vizitei sau istoricul de navigare, în general fiind vorba de fişiere de la terţi (youtube.com, vimeo.com, trafic.ro, Google Analytics etc.). Pentru continuarea accesării site-ului www.AgoraMedia.ro, vă solicităm permisiunea de a agrea politica noastră de utilizare cookies.

19
Fri, Jul
94 New Articles

Claudia Popa - discurs scrantit in esenta unei bucurii | AUDIO

Cu gura plină
Typography

Liberalii de la Câmpia Turzii au organizat o conferinţă de presă în care să spună ce şi cum cu balul de caritate, conferinţă la care şi-a făcut simţită prezenţa şi Claudia Popa, director al şcolii "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii, persoană implicată în organizarea balului de caritate şi, nu în ultimul rând, director al Şcolii "Mihai Viteazul".

La un moment dat, în cadrul conferinţei de presă organizate la sediul PNL Câmpia Turzii, Claudia Popa a luat cuvântul. Adică i-a fost dat. Adică a vorbit în calitate de liberal dar - ce să vezi? - în acelaşi timp era şi director al Şcolii "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii. Cu alte cuvinte, prezenţă agreabilă de altfel, mai grav a fost pentru Claudia Popa când a început să vorbească.
Şi, ca să nu avem niciun dubiu încă de la început, discursul a fost scrântit încă de la început. Adică directorul Şcolii "Mihai Viteazul" - care vorbea în calitate de liberal - spunea că "evenimentul a fost, după părerea mea personală...". Păi hai să vedem! Părerea, întotdeauna, este a cuiva. Deci o părere nu are cum să fie altfel decât personală, deci "Părerea mea personală" este un fel de pleonasm - un lucru pe care cineva precum un director de şcoală ar trebui să îl cunoască - adică ceva similar cu "a urca sus" sau "a coborî jos" sau "babă bătrână" sau... sau... În cazul în care vrei să întăreşti (sau să dai de înţeles) că este vorba de părerea ta şi nu a altcuiva e suficient să spui doar "părerea mea".
Şi cum Claudia Popa a scrântit-o discursiv încă de la început, parcă era păcat să nu continue la fel. Aşadar, explicând că la evenimentul cu scop caritabil la care se referea în discursul început scrântit au fost prezenţi oameni de afaceri din mai multe localităţi, Claudia Popa - director al Şcolii "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii - voia să spună că erau oameni cu mulţi bani. Şi cum a spus asta?! Păi tot scrântit, chiar dacă scrânteala poate părea mai puţin sesizabilă, mai de nuanţă... Concret, Claudia Popa a spus "oameni cu un potenţial financiar"... Deci să ne înţelegem! Claudia Popa dorea să spună că la evenimentul caritabil au fost oameni de afaceri cu bani care puteau contribui la scopul evenimentului. Punct! Asta înseamnă că erau oameni cu putere financiară. Mai pe înţelesul Claudiei Popa - director la Şcoala "Mihai Viteazul" - erau oameni potenţi financiar sau, eventual, oameni cu potenţă financiară. Şi nicidecum oameni cu potenţial financiar! Cu potenţial financiar înseamnă altceva: adică oameni care întrunesc toate condiţiile pentru ca la un moment dat în viaţă, în viitor, să aibă bani. Adică ei condiţiile le întrunesc, banii nu sunt. Sau, mai exact, bani sunt potenţiali, probabili, banii sunt în potenţă (cu posibilitatea de a exista cândva), nu în actul în sine de a exista. Dar oare de unde să le ştie Claudia Popa pe toate astea când probabil e foarte ocupată cu activitatea de director la Şcoala "Mihai Viteazul"?
Să fie cert: noi ştim foarte bine ce a vrut să spună, de fapt, Claudia Popa prin nefericita construcţie "oameni cu un potenţial financiar" (şi am şi explicat)... Doar că n-a spus asta, ci cu totul altceva.
Ce ne-a plăcut, însă, cel mai mult a fost eroarea care - dacă ar fi luată de bună ca enunţ - dă peste cap toată buna intenţie a celor care au contribuit financiar la scopul evenimentului caritabil şi aruncă o lumină extrem de proastă asupra oamenilor care şi-au deschis de bunăvoie buzunarele pentru un scop umanitar. La ce ne referim?! Păi ia fiţi atenţi la gogomănie! Dorind să spună că oamenii de afaceri cu care s-a luat legătura au acceptat din prima clipă să participe la acţiunea caritabilă, Claudia Popa - director al Şcolii "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii - a spus: "oameni (...) care n-au ezitat să spună «Nu!» în momentul când au aflat despre acest eveniment".
Păi, în primul rând, mai melodios pentru urechi suna nu "în momentul când" ci "în momentul în care", dar trecem peste asta doar ca să ne referim la aberaţia logică pronunţată de Claudia Popa - aberaţie având în vedere mesajul care se dorea a fi transmis - anume că "nu au ezitat să spună «Nu!»". Adică atunci când li s-a vorbit de eveniment, oamenii de afaceri sensibili şi cu sulet mare nu au ezitat şi au spus din prima "Nu!". Cel puţin asta ne spune - public, în conferinţă de presă - directorul Şcolii "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii. Ridicol...
Şi revenim cu acelaşi tip de afirmaţie dar uşor modificată: ştim că a vrut să spună altceva, dar pe gură asta i-a ieşit. Şi asta nu e problema noastră, pentru că nu noi pronunţăm ce vorbeşte Claudia Popa.
Problema noastră poate fi, cel mult, alta: că un director de şcoală face asemenea greşeli de exprimare. Şi să fim foarte bine înţeleşi: nu contestăm calităţile manageriale. Claudia Popa poate este un foarte bun manager de instituţie de învăţământ. Cu limba română doar ce stă cam prost. Şi nu o spunem aşa, că vrem noi, ci o demonstrează chiar persoana în cauză. Noi doar am observat. Prima soluţie foarte simplă ar fi ca, atunci când te deranjează când cineva obervă ce vorbeşti, să taci şi să nu vorbeşti public. O altă variantă ar fi ca, atunci când neapărat îţi doreşti să vorbeşti public, să vorbeşti corect pentru ca să nu mai existe greşeli care să fie observate.
Pentru cei mai ţâfnoşi, noi ştim că directorul de la Şcoala "Mihai Viteazul" din Câmpia Turzii n-a vorbit - la conferinţa de presă - în calitate de director dar noi ce să-i facem dacă e director şi funcţia e lipită de persoană? Sau, chiar mai mult, a găsi o scuză în faptul că n-a vorbit în calitate de director e ca şi cum i-ai găsi o scuză unui mecanic auto că rămâne cu maşina în drum pentru că el a sunat un mecanic auto să vină să îi repare maşina dar nu era disponibil.
Şi da: măcar exponenţii (numiţi sau nu odată cu vântul politic) trebuie să convingă societatea prin propriul exemplu, că parcă ne-a ajuns cum, de exemplu, pedelistul Remus Filip era preşedinte al Comisiei de Cultură şi el nici nu îşi luase examenul de bacalaureat la vremea aceea.
Nu în ultimul rând, celor care consideră că ne-am găsit noi în treabă să ne luăm de "mici greşeli" de exprimare şi am întinat bunătate de intenţie a liberalilor de la Câmpia Turzii nu ne rămâne decât să le urăm să aibă parte de tot ce ne doresc ei nouă, să dea manelele mai tare şi să nu se mai lase agitaţi de texte pe care nu le înţeleg. Iar dacă nu sunt manelişti, se pot apuca liniştiţi de ascultat manele că oricum nimeni n-o săse prindă că n-au fost dintotdeauna manelişti.

{mp3}2013/12/claudia{/mp3}

 

BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS