Pe măsură ce vorbea, în calitate de adevărat amfitrion al expoziţiei organizate la sediul PNL Turda, Rosemarie Leoveanu părea să devină, din ce în ce mai puternic, captivă în propriul discurs.
Păi zic că să-i reamintim vorbitorului ceva ce, poate, a omis... oricare ar fi vorbitorul...
Când eşti la o manifestare publică şi vorbeşti public undeva unde ai invitat presa, îţi asumi asta. Cum presa este ochiul şi urechea opiniei publice – care nu poate pur şi simplu sau nu are acces la diverse evenimente care se vor publice – când te uiţi în ochii presei, se cheamă că te uiţi în ochii opiniei publice. Şi parcă nu poţi să-i spui opiniei publice să-şi închidă ochii sau să-şi bage degetele până la cot în urechi, doar că te-a luat valul. Dacă nu te poţi abţine, nu invita presa, dar cum presa a fost invitată, înseamnă că locul ei era acolo întru informarea opiniei publice. Dacă oratorii sunt doar de tipul cărora le scapă discursul de sub control şi îi controlează discursul pe ei şi nu ei contolează discursul sau dacă sunt lucruri care nu trebuie făcute publice, din nou, nu invita presa. Şi, din moment ce discursul public exista şi manifestarea era în plină desfăşurare, discursul public nu se transformă, la cheremul unuia sau altuia, în discurs privat înainte ca manifestarea să fie declarată oficial încheiată şi să se treacă la aşa-zis-ul „pahar de vorbă”.
Revenind la cazul concret, însă, aşa e: ne-aţi tras-o aşa de bine că, iată, ne-a ieşit de-un articol chiar educativ din anumite puncte de vedere.
{mp3}2012/07/leoveanuTras{/mp3} BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
