Artistul turdean Alexandru Picovici, probabil că s-a gândit, din nou, să ne facă să ne "simtem" bine... Ce mai, s-a gândit să e momentul să ne amuze...
Cu o exprimare de "ţe se" face cald de plăcere când o auzi spusă, nonşalant, în public, Alexandru Picovici - cel mai probabil - şi-a călcat pe mândrie, a lăsat discursul normal şi logic deoparte şi ne-a amuzat, involuntar, chiar la vernisajul primei expoziţii organizate la galeria de artă din Turda în 2013.
Vorbind de una din lucrările sculptorului Mircea Viorel, Alexandru Picovici recunoştea că opera îl duce cu gândul la suveică, un element important în procesul de ţesere utilizând războiul de ţesut. Şi se pare că în lupta din cadrul acestui război de ţesut al existenţei artistice, vorbitorul a decis să piardă şi să uite în ce an ne aflăm, aşa că, la început de 2013, încercând un stop pe piept cu o metaforă care risca să-l dribleze, Alexandru Picovici se referea la sculptor şi la ce înţelegea din lucrarea sa în termeni gen "cred că el ţese, îşi ţese noul drum în 2012". "Care 2012?" veţi fi tentaţi să întrebaţi... "Care nou drum?" aţi putea considera că e normal să aflaţi cum adică noutatea e veche...
Ei bine, noi vă putem îndruma doar la a-l întreba pe Picovici ce-a vrut să zică, pentru că nouă ne e greu să ne aruncăm instantaneu să scoatem suveica discursului aruncată, într-un moment de rătăcire, în apa tulbure a unui discurs izvorât ca un pârâiaş timid dar prăbuşit, de-a berbeleacul, peste stâncile neatenţiei unui vorbitor cu intenţii bune, dar cu efecte discursive caraghioase.
{mp3}2013/01/picoviciTese{/mp3}
