(Text care a obţinut Premiul I - secţiunea gimnaziu - la ediţia a XVI-a a concursului naţional de eseuri organizat de Biblioteca “Teodor Murăşanu” Turda în parteneriat cu Şcoala Gimnazială “Teodor Murăşanu”)
Pandemia. Toata lumea zice că nu a avut nicio realizare în perioada aceasta, și poate chiar așa e, din punctul lor de vedere. Nu s-au practicat sporturi și nu s-a făcut școală deloc într-o perioadă. Nu mi-am mai văzut colegii din martie anul trecut, adică, a fost la început de an școlar o tentă de venit fizic la școală, dar a fost hibrid, adică doar câte jumătate de clasă venea și restul de acasă și, apoi, se inversa după două săptămâni, dar nu a durat mult timp și asta. Despărțit de colegi, rămȃi doar cu pasiunile tale.
Practic dans de aproape opt ani și vă dați seama că un an nu am mai făcut ore cu profesoara de la Clubul Copiilor, Turda. După un anumit timp, a intervenit plictiseala și am început să învăț de pe internet. Așa i-am descoperit pe Sean și Kaycee, niște dansatori adolescenți din America, deveniți, peste noapte, idolii mei. Îi iubesc foarte mult! Am învățat de la ei foarte multe dansuri, cred că peste 15. Așa am evoluat foarte mult, fiindcă, dacă făceam doar la Club, atunci rămâneam la același nivel. Noi repetam de fiecare dată același lucru. Învățând de pe internet, am exersat mult mai multe stiluri de dans. Poate nu aș fi avut parte de această deschidere și depășire a limitelor dacă nu era această perioadă! Iată că din ceva urȃt se poate naște ceva minunat, nemaigȃndit.
Am o prietenă care stă în Cluj, dar, în vacanțe și în weekend-uri, mai vine la bunicii ei. Ne înțelegem foarte bine. Când a venit la Turda, bunicul ei nu ne-a lăsat să ne întâlnim. Am fost foarte supărate, până când ne-a venit o idee. Să ne întâlnim la gard, deoarece curțile noastre sunt una lângă alta. Și ne-am întâlnit așa în fiecare zi de dimineața până seara. Ne aruncam mingea peste gard de la una la alta, jucând jocuri de pe internet, iar, câteodată, mă mai ȋnvăța cuvinte ȋn limba spaniolă, fiindcă studiază această limbă la școală.
Am avut pierderi și câștiguri la capitolul PRIETENIE. Stați să vă explic ce vreau să zic! Încep cu pierderile, ca să las frumosul la sfârșit. Am niște vecini cu care mă înțelegeam foarte bine. Habar nu am ce am făcut, dar nu îmi mai vorbesc. Nu îmi mai scriu! Unul dintre copiii lor mi-a dat și block, dar e ok, mi-a trecut. E din cauza pandemiei....
Câștigurile sunt, ȋn schimb, neprețuite! Mi-am găsit, fără să-mi fi propus, cea mai tare echipă de dans. Mă înțeleg foarte bine cu toate persoanele. Merg de două ori pe săptămȃnă la Cluj, la antrenament. Mă face fericită doar faptul că mă întalnesc cu ele și facem ceea ce ne place! Lucruri pe care, atenție!, nu le-aș fi apreciat pȃnă acum!
La început, am zis că lumea nu a făcut nimic util în pandemie. În afară de faptul că am pus pe mine zece kilograme, am mers la Românii au Talent și sunt foarte mândră de decizia pe care am luat-o. Totul s-a petrecut foarte repede, ȋncȃt nici nu mi-am dat seama ce se întȃmplă. Adică, am mers acolo unde se țineau audițiile împreună cu prietena mea, Deni. Am prezentat un dans de la Sean și Kaycee, desigur. A venit coregraful și ne-a spus că am trecut mai departe și că o să mergem la București, apoi, am completat un formular de 22 de pagini și ...gata!
Pandemia aceasta (un nume atȃt de urȃt de toată lumea) a ȋnsemnat pentru mine o depășire a limitelor. Deși făceam ce ȋmi place pȃnă acum, am aflat că pot mai mult și există ȋn lumea asta mult mai mult pentru fiecare persoană. Trebuie doar puțin curaj. Daaa, am avut parte de multe realizări. Nu am lăsat ca acel conflict inexplicabil și mocnit cu vecinii mei să mă afecteze, fiindcă nu mă ocup cu tristețea. Tot răul a fost spre bine!
Alexandra Balla
clasa a VII-a A Școala Gimnazială ”Teodor Murășanu” Turda
