(Text care a obţinut Premiul I - secţiunea liceu - la ediţia a XVI-a a concursului naţional de eseuri organizat de Biblioteca “Teodor Murăşanu” Turda în parteneriat cu Şcoala Gimnazială “Teodor Murăşanu”)
În opinia mea e greu să fii adolescent în orice context, iar pandemia de coronavirus face și mai dificila această perioadă. Cel mai greu este că ratăm activitățile importante, dar și interacțiunile obișnuite de zi cu zi, din cauza școlilor închise și evenimentelor anulate.
Din acest motiv nici amintirile nu sunt atât de nuanțate cum am fi vrut. De exemplu, când a început prima carantină, în martie 2020, am plecat din Târgu Mureș în Republica Moldova, Bălți. Timp de jumătate de an am încercat să ies cu prietenii din Moldova cât de des posibil, respectând normele de igienă (spălarea și dezinfectarea pe mâini ș.a.).
Am petrecut destul de mult timp singură cu mine, ceea m-a ajutat să mă cunosc mai bine, diversificând activitățile. După care, în septembrie am revenit iarăși în Romania pentru două luni, unde mi-am văzut prietenii de aici. Am comunicat cu persoane noi, comunicarea mea cu cei din jur rezumându-se la ființa ce se ascunde în ochi. Astfel determin cum este acel om, din punctul meu de vedere. Pe lângă sinceritatea ochilor, obișnuiesc să simt oameni. Pur și simplu îi simt. Iar din cauza măștii, ochii/ privirea sunt ancorele de bază.
O amintire frumoasă a avut loc în octombrie, când am plecat împreună cu sora mea pe fascinantul drum construit peste grupa Munților Făgăraș, Transfăgărășan, care este una dintre atracțiile cele mai mari ale Romaniei și nu numai, atrăgând turiști din toate colțurile lumii.
Am vizitat și orașul Sibiu, care reprezintă un important centru turistic și comercial, o adevărată capitală turistică și culturală din centrul țării, atrăgând în continuare prin farmecul său aparte, prin tradiția conservată atât de bine, dar și printr-un decor natural și istoric deosebit. Și, din păcate, când am ajuns acasă, am aflat că iarăși se închid școlile și mă reîntorc în Moldova.
În tot acest timp mi-am găsit diverse ocupații, ca pictatul în ulei și cititul. Am încercat să citesc cât mai multe cărți în 2021, iar până acum am 16 citite, preferata mea fiind “Alchimistul” de Paulo Coelho. Consider că opera "Alchimistul" se încadrează în familia cărților de aventură și călătorie, deoarece motivele textului sunt: motivul piramidelor, motivul viselor și motivul comorii. Aventura și călătoria sunt elemente ce se regăsesc în viața noastră de zi cu zi, care din cauza pandemiei s-au anulat. Nu destinația contează ci drumul parcurs până la aceasta. Cu toții ar trebui să avem o viață animată de aventură și să ne bucurăm de frumusețea călătoriilor, chiar și a celor imaginare, din universul fascinant al cărților.
Cealaltă pasiune a mea a devenit arta. M-am apucat de pictură dintr-o joacă. De fapt, desenul a fost primul care m-a motivat. Vopseaua în ulei, spre deosebire de cea acrilică, are o altă maleabilitate. Se știe că acrilicele se usucă rapid, dacă nu pui anumite substanțe pentru a le întârzia uscarea. Uleiul nu-i așa. Poți interveni și după o săptămână și, cum aveam mult timp liber în pandemie, nu mă deranja să aștept atât de mult. Uleiul permite în mod continuu schimbarea nuanțelor direct pe pânză.
Inspirată de capodopera lui Paulo Coelho, am călătorit și în Chișinău, unde am fost la Muzeul de Artă, în Horodiște și în Iași.
Însumând sentimentele și stările care m-au animat, pot să confirm că această pandemie ne-a influențat viețile atât pozitiv, cât și negativ. Dacă nu ar fi existat pandemia, nu aș fi știut cum se desfășoară școala online, astfel că am ajuns să apreciez și mai mult școala cu prezență fizică.
Iacubovschi Vlada
clasa a XI-a A Liceul Tehnologic ”Gh Șincai” Tg Mureș
