Profesor in societatea contemporana (II)

Potrivit art. 183 alin.(1) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.”
În conformitate cu dispoziţiile art. 185 din legea mai sus menționată: „Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.”
De asemeni, potrivit art. 51 lit. f) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, participarea la grevă este una dintre situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului, iar conform art. 195 alin. (1) din Legea dialogului social: „Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate.”,
SE IMPUN DOUĂ PRECIZĂRI:
1. Se poate constata că există o inadvertenţă între dispoziţiile art. 51 lit.f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi cele ale art. 195 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare – în sensul că prima lege - legea cadru în materia relaţiilor de muncă - prevede o situaţie de suspendare a contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului (soluţie pe care o apreciem corectă, având în vedere faptul că participarea la grevă depinde de voinţa salariatului), iar Legea dialogului social instituie o situaţie de suspendare de drept a contractului individual de muncă. Dincolo de această inadvertenţă, important de reţinut este faptul că PE PERIOADA GREVEI CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ ESTE SUSPENDAT.
2. ESTE ÎNSĂ EXTREM DE IMPORTANT faptul că, spre deosebire de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (care la art. 54 alin. (3) prevedea că pe durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor salariale -ceea ce implica că perioada grevei constituia vechime în muncă/ în învăţământ), Legea dialogului social nr. 62/2011 STIPULEAZĂ EXPRES FAPTUL CĂ, PE PERIOADA GREVEI, SE MENŢIN DOAR DREPTURILE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE. În aceste condiții, pe perioada grevei salariaţii nu beneficiază de drepturile salariale, nu beneficiază de drepturile de asigurări sociale, şi nici de VECHIME ÎN MUNCĂ/ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT (în acelaşi sens este şi literatura juridică de specialitate – Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediţia a V-a revizuită, Ed. Universul juridic, 2011, pag.665).
În condiţiile în care, perioada participării la grevă nu este vechime în învăţământ, PENTRU PERSONALUL DIDACTIC CARE, PÂNĂ LA MOMENTUL INTRĂRII ÎN GREVĂ, NU ÎNDEPLINEA CONDIŢIA VECHIMII EFECTIVE NEÎNTRERUPTĂ DE PESTE 10 ANI, pentru acordarea sporului de stabilitate, PARTICIPAREA LA GREVĂ IMPLICĂ CA, DUPĂ ÎNCETAREA GREVEI, PERSOANA RESPECTIVĂ SĂ DESFĂŞOARE ACTIVITATE EFECTIVĂ DE PREDARE LA CATEDRĂ TIMP DE 10 ANI, PENTRU A BENEFICIA DE SPORUL DE STABILITATE (a se vedea art. 3 lit. A, pct. 2 şi pct. 5 din Metodologia, Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României – Partea I, nr. 323/10.05.2011, care se aplică și în prezent).
Ţinând cont de aceste precizări, colegii profesori şi cadrele didactice în general, nu au mai semnat favorabil pentru a începe acţiunile greviste! Este şi normal, deoarece nimeni nu riscă să piardă din vechime şi să i se recalculeze perioada de vechime cu întreruperea din perioada grevei. În continuare trebuie să suportăm umilinţa şi să plecăm capul în faţa unei guvernări care nu conştientizează importanţa învăţământului.
Sărbătorile de iarnă în loc să aducă veşti bune şi bucurii vin cu ameninţări privind pierderea locurilor de muncă din învăţământ, prin desfiinţarea unor clase de elevi şi comasarea lor sau a unor şcoli. Dascălii sunt puşi pe drumuri cu preaviz de 15 zile în timpul anului şcolar şi aceasta deoarece nu mai există elevi suficienţi în unităţile de învăţământ din mediul rural – în special, dar şi în mediul urban! Citez din O.G. 103 din 2013:
„Articolul 2(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1, începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost stabilite pentru luna decembrie 2013, se majorează cu până la 10%, fără a depăşi salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, pentru următoarele categorii de personal plătit din fonduri publice:a)personalul didactic din învăţământul preuniversitar prevăzut la anexa nr. II, capitolul I lit. A pct. 5, din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până la 6 ani;b)personalul didactic din învăţământul universitar prevăzut la anexa nr. II, capitolul I lit. A pct. 4, din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până la 6 ani.(2) Salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se determină prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare aferente funcţiei deţinute cu valoarea de referinţă de 600 lei, prevăzută la art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.(3) Salariul de bază stabilit pentru luna decembrie 2013, care se majorează conform alin. (1), este cel stabilit conform prevederilorLegii nr. 63/2011 şi cuprinde: salariul de încadrareal funcţiei didactice şi, după caz, indemnizaţia de conducere, indemnizaţia pentru învăţământ special, gradaţia de merit, indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar, sporul de vechime, sporul de predare simultană şi compensaţiile tranzitorii.(4) Începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază prevăzut la alin. (3) de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1) se majorează cu acelaşi procent cu care a fost majorat salariul de bază, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(5) În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.(6) Personalul prevăzut la alin. (1) al cărui salariu de bază stabilit pentru luna decembrie 2013 este mai mare decât salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, îşi menţine cuantumul brut al salariului de bază, sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(7) În cazul în care personalul didactic de predare prevăzut la alin. (1) promovează la o tranşă de vechime în învăţământ superioară sau la un grad didactic superior şi salariul de bază pentru noua încadrare, similar în plată, este mai mic decât cel avut anterior promovării, se menţin în plată drepturile salariale avute, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”
Ajungem să facem şcoală cu clase simultane, în care elevii sunt îndopaţi cu informaţii şi cunoştiţe într-un timp înjumătăţit! Astfel au găsit soluţia guvernanţii să ridice calitatea învăţământului românesc! Astfel sunt trataţi dascălii care în loc să li se ofere condiţii de muncă mai umane, sunt siliţi să accepte în continuare situaţii de compromis. Suntem umiliţi şi suntem luaţi în continuare de proşti atât de guvernanţi şi de societate, cât şi de unii părinţi care vin la şcoală şi fără nicio ruşine şi reţinere, îl apostrofează pe profesor că nu îşi face datoria la clasă, că face diferenţă între elevi şi nu-i notează corespunzător cunoştinţelor, că nu predă pe înţelesul evevilor, că are treabă cu fiica sau fiul lor pentru că le atrage atenţia să se comporte civilizat şi adecvat în şcoală conform Regulamentului de ordine interioară. Am ajuns să ni se spună, citez: „Vedeţi-vă de treabă şi nu mai aveţi treabă cu fata mea! Ce tot aveţi treabă cu ea că nu învaţă? Data viitoare nu mai vin aici, merg în altă parte!!!” Şi acestea s-au întâmplat pe coridorul şcolii de faţă cu elevi care intrau la clasă!!! Asta am ajuns noi dascălii în societatea de astăzi- să fim traşi la răspundere de unii părinţi pentru faptul că vrem să facem educaţie şi le spunem elevilor că nu e corespunzător comportamentul lor într-o instituţie şcolară! Există elevi cu probleme ale trecerii de la copilărie la pubertate, care au nevoie de sprijin psihologic, ceea ce poate unii părinţi nu observă sau le este ruşine să accepte acest lucru. Noi, dascălii, nu suntem obligaţi să suportăm ieşirile elevilor şi „apucăturile” lor! Unii părinţi încalcă legi intrând în şcoli abuziv, fără a lua în considerare că trebuie trecute anumite etape în rezolvarea unei probleme sau a unei nemulţumiri-ca să nu mai vorbim de faptul că se merge uneori la inspectoratele judeţene cu tot felul de reclamaţii pentru motive „insignifiante”! Cine sunt vinovaţi pentru această situaţie?! NOI, dascălii, pentru că am acceptat prea multe compromisuri, pentru că ne-am lăsat călcaţi în picioare şi nu am fost uniţi atunci când era momentul! NOI dascălii care am plecat capul şi am ajuns să fim traşi la răspundere de unii părinţi care îşi cred odorul cuminte şi liniştit...mereu profesorul este de vină, aşa cum am mai spus în articolul trecut!
Şi pe deasupra, inspectorii de la Protecţia Copilului sunt cei care cer modificarea unor legi prin care vor să introducă amenzile în şcoală pentru profesorii care jignesc elevii. „Inspectorii de la Protecţia Copilului vor fi cu ochii pe dascăli!” – citat din mass-media (Ziarul 21, din 21 noiembrie 2013). Ar trebui ca aceşti inspectori să îşi respecte atribuţiile pe care le au şi să ia măsuri acolo unde trebuie, nu să „umble cu găselniţe” pentru a-i înjosi pe dascăli şi mai mult decât sunt. Am întâlnit cazuri de abuz la copii bătuţi de părinţi, pentru care cei în măsură să o facă au tratat totul cu superficialitate şi copiii respectivi au rămas cu sechele din cauza „profesionalismului” Inspectorilor de la Protecţia Copilului. Pentru elevii care jignesc profesorii şi care-i sfidează pe aceştia, nu se pot propune amenzi, domnilor de la Protecţia Copilului?
În concluzie, noi, dascălii, nu reprezentăm o prioritate, nu reprezentăm importanţă, nu suntem luaţi în seamă! Sistemul de învăţământ în care ne desfăşurăm activitatea este unul care ar trebui schimbat din temelii, legea educaţiei ar trebui reconcepută şi stabilite clar atribuţiile şi drepturile dascălilor şi atribuţiile şi drepturile elevilor!
Acest articol nu acuză, doar prezintă stări de fapt!

Lider de sindicat:
profesor Dan Istrate