Una dintre "delicatesele" servite la "Ziua Cepei" la Mihai Viteazul era pâinea cu untură şi cu - evident! - ceapă.
Se pare că aproape toţi participanţii au fost invitaţi să se bucure de pâine cu untură şi cu ceapă - unii mai direct, de pe tavă, alţii mai indirect, din mână. "Participanţi" înseamnă, oricât ar părea de ciudat, mai mult decât oameni.
Un mic patruped se afla, ca din întâmplare, în bătătură. În bătătura unde se ţinea cea de-a treia ediţie a "Zilei Cepei". C-o fi fost câinele mai drăguţ, c-o fi fost mai cu putere de convingere, asta încă n-a reuşit să afle celebrul grup de cercetători americani. Cert este, însă, că s-a găsit cuiva să i se facă milă de căţel şi să îl hrănească. Şi cu ce putea să îl hrănească? Pălinca nu-i plăcea căţelului, aşa că singura variantă gratis părea pâinea cu untură şi cu ceapă servită din belşug, de pe tăvi.
Cum era gratis dar, mai ales, de la alţii, un cetăţean cu dare de mână din ce-a primit gratis s-a gândit să îl includă şi pe căţel printre beneficiari. Adică, mai popular, "din bucata mea de pâine am hrănit un... câine".
N-am stat să calculăm cât a mâncat căţelul, dar ideea lui de a participa la manifestarea legumicolă nu a fost una chiar proastă. Chiar aşa: ce-ar fi avut de căutat un carnivor la manifestare legumicolă?
