Mirajul

Dacă mai demult lipsa banilor însemna şi lipsa distracţiei, odată cu apariţia "spectacolului la tine acasă", lucrurile aveau să se schimbe. Şi nu oricum, ci într-un mod, pe alocuri, nebănuit.

Oare în zona jumătăţii secolului trecut, pe când în casele unora la nivel mondial apărea televizorul, se bănuia unde o să se ajungă?

Asta nu avem de unde să ştim, însă ce ştim este ce vedem acum când televizorului i s-a alăturat una dintre cele mai libere forme de exprimare cunoscută omenirii: internetul.

Alături de televizor, internetul prezintă realităţi din lume, uneori în cea mai pură formă a lor. Dacă la televizor lucrurile mai par, cât de cât, ţinute sub control, internetul, prin însăşi utilizatorii săi, prezintă realitatea de la sublim la hidos sub toate formele.

Mulţi - unii în adevărate excese de ipocrizie - se arată de-a dreptul oripilaţi de ceea ce le văd ochii şi le aud urechile iar expresii precum "ştirile de la ora cinci" au căpătat, în timp, un sens aparte prin atrocităţile cu care erau piperate de obicei de dragul audienţei.

Accesul la acest tip de informaţie - din ce în ce mai variată - ne-a făcut, nu odată, să ne întrebăm dacă nu cumva lumea s-a întors cu susul în jos, de multe ori "consolarea" fiind că şi altădată fapte "antisociale" - ca să le numim cumva - se întâmplau, doar că nu ştiam noi de ele.

Bun ş-aşa, merge explicaţia... Cu toate acestea, lumea pare să fi luat o turnură, totuşi.

Foarte pe scurt, vrei să vezi frumuseţea în stare pură, te uiţi la TV sau pe internet. Vrei să vezi prostia în stare pură, te uiţi la TV sau pe internet, vrei să vezi altruismul sau animalitatea umană în stare pură, te uiţi la TV sau pe internet... Sau, altfel spus, la TV sau pe internet - oricât ne-ar oripila - ne vedem pe noi, aşa cum suntem, oglindiţi în nişte exponenţi. Singura problemă ar fi cea a "reprezentativităţii" noastre în acei exponenţi.

La o radiografie simplă, a ultimelor câteva zile doar, ne-am fi putut regăsi în impas. Între ce şi ce să ne împărţim? Ce să alegem? La ce să ne uităm? Ce să citim (pe internet, normal, că dacă despre cărţi e vorba, acestea sunt rezervate doar unui număr restrâns de cititori sadea completat, mai mereu, de roiuri de ipocriţi care, cel mult, flutură cititul, dar atât)?

Jos Guvernul e o opţiune, în general, politică, a celor care vor neapărat puterea în timp ce alţii n-o lasă din mână. Să ne uităm cum Marele Neamţ nu se dedă la promulgarea noului Cod Fiscal pe care liberalii l-au votat dar acuma s-au răsucit şi de unde ziceau că e foarte bun, acu' nu mai e aşa (deh când n-ai coloană vertebrală şi te conduce Balga şi Gorghiu, mai nimic nu mai e de mirare).

Să ne uităm la tinerii diasporeni? Cum care? Cei care l-au votat, în turme ce bântuiau internetul, pe Marele Neamţ şi acum se revoltă împotriva unor atitudini ale neveste-sii care se dedă la shopping în loc să se dedea la vizitarea de orfelinate? Să râdem de cât de uşor sunt unii de manipulat iar când se prind că au fost manipulaţi se dau în draci cu fundul de pământ cum că "adică cum se poate aşa ceva"?

Sau să ne minunăm cum vuieşte internetul de campanii împotriva celor şapte tineri care au violat o adolsecentă dar pe care judecătorii nu-i consideră pericol social aşa că îi judecă în stare de libertate? Să ne uităm la indeciziile lui Leo (nu Di Caprio, ci Di Strehaia) care nu ştia dacă se culcă cu gagică-sa sau cu mă-sa lu' gagică-sa, în timp ce mă-sa zice că nu iar gagică-sa nu crede că da?

Să ne uităm cum - la Turda, de exemplu - o mână de curioşi s-a adunat să vadă o probă superspecială a Transilvania Rally, însă printre ei s-au arătat la gard şi câţiva politicieni gata să bage, ca din greşeală, capul în poză, cât să marcheze prezenţa, după care să îşi dea check-in şi tag pe facebook de la un eveniment pe care mulţi l-au privit cu colţurile gurii lăsate în jos, a dezamăgire?

Să ne uităm cum, tot la Turda, edilii, după ce împart bani la biserici şi fundaţii, se arată îngrijoraţi că rămânem cu gunoaiele în curte şi, indirect, ne anunţă cum că nu ar strica să punem umărul ca - fie prin majorarea tarifelor, fie prin introducerea unei taxe de salubritate - să ajutăm, măi oameni, operatorul de salubritate să nu cumva să intre în faliment, asta după ce ameninţa la un moment dat că nu mai ridică deşeurile, deşi e obligaţia sa, prin contractele pe care le are atât cu administraţia locală cât şi cu cetăţenii (cu care are contracte)?

Să râdem de ei - Leo, Neamţul, nevastă-sa, miniştri, politicieni, infractori, bezmetici de pe net - cât sunt de penibili sau caraghioşi ori să ne plângem nouă de milă pentru că, prin "like", "share", sau apăsarea butoanelor de telecomandă le facem audienţă?

Oricât ne-am minuna şi ne-am oripila, clasa politică nu e altceva decât cea mai bună sevă scoasă la lumină de societate prin voturile sale. Dacă societatea atât a putut, dacă a fost proastă şi s-a lăsat manipulată şi pe ăştia i-a votat iar dimineaţa se trezeşte că nu mai e fată mare când ea voia, seara, doar să bea o limonadă dar n-a simţit că în pahar este şi vodcă, asta este...

Dacă oamenii zilei sunt cei care sunt - aici iar o să ziceţi că ne luăm de Leo, dar el nu e de vină că apare la televizor, ci sunt de vină cei care-l invită cu toată şatra - iar "vedetele" sunt cei pe care noi îi vedem la TV, hai să mai şi tăcem dracu' din gură, pentru că ei sunt invitaţi din raţiuni strict comerciale ale televiziunilor: ei sunt cei care fac audienţă şi aduc bani televiziunilor. Ce înseamnă că fac audienţă? Că poporul se uită la ei! Dacă nu s-ar uita nici dracu' la ei, nu i-ar mai chema nici dracu' (mă rog, nici Dracu' nu e de vină că-l tot invocăm). Dacă opera sau opereta ar face audienţă, toate televiziunile ar difuza operă sau operetă, ce nu înţelegeţi? Deci ăsta e poporul şi gata! Hai să nu ne mai sclifosim în crize de ipocrizie şi să nu ne mai dăm intelectuali când dăm "like" la avortoni care molestează bătrâni pe stradă.

Sigur, o să existe, imediat, reacţii cum că "vuoai, cine, nooooi? păi ne jignezi...". Serios? Păi e limpede ca bună ziua: e suficient să te uiţi pe fluxirile de ştiri, pe elementele care fac multe vizualizări pe net şi la programele care fac audienţă la televiziuni iar situaţia e cristal clear, cum ar zice ori Şoric, ori tinerii intelectuali diasporeni care abia acum se trezesc ce-au votat.

Deci...