Vi s-a făcut dor de violatorii din Vaslui? Nici nouă, motiv pentru care oricum ne surprinde că ne raportăm la acest subiect. Dar ce să-i faci? Asta-i ţara, cu cetăţenii ei defilăm.
Oare e cazul să ne amintim că şi despre Vrâncioaia legenda spune că avea tot şapte flăcăi sănătoşi şi-nalţi ca brazii? Acuma nu ştim dacă ei erau cuminţi ca nişte fete ori dacă mergeau la biserică în fiecare duminică la fel cum nici nu am aflat ca Vrâncioaia să fi umblat cu sacoşe cu bani să-i scape de la vreo oareşce belea.
Să fie cifra asta, şapte, de vreo oarecare importanţă sau e doar aşa, o simplă coincidenţă?
Problema la care vrem să ne referim aici, însă, nu e cea a violului în sine din comuna vasluiană, nu e nici judeţul Vaslui în sine ca enclavă ci e cea a ceea ce dezvăluie acest eveniment nefericit: mentalităţi şi tipare de comportament care se preling, vâscos, ca o ciumă peste un sistem de justiţie incapabil să facă dreptate.
Surprinzător este, aşadar, modul în care sătenii din couma vasluiană sar în apărarea celor acuzaţi, fapt care nu face decât să dezvăluie că acolo astfel de comportamente nu sunt ceva deosebit, chiar dacă a accepta ca firesc aşa ceva oripilează pe majoritatea celor cărora le-ai cere părerea în acest sens.
De asemenea, interesant este modul în care fata e de vină - de fapt - deci modul în care se caută mereu vinovaţi în altă parte, aşa-zisa autoexonerare fiind ceva firesc într-o comunitate care găseşte mereu o scuză pentru propriile fapte, vinovaţii fiind mereu alţii - chiar victimele, de ce nu? Cum a distrus nenorocita aia de fată şapte familii de oameni cumsecade care, când nu mergeau la biserică, umblau cu mita după ei să-şi scape odraslele de la pedeapsa care li se cuvine pantru faptele lor!...
Acuma gândiţi-vă că oamenii ăştia au drept de vot!
În fine, dar oare de la ce am început de ne-am referit la ultramediatizaul caz de la Vaslui?... A, da: este, oare, Vasluiul un fel de zonă crepusculară a mentalităţilor şi modelelor de comportament? Zona asta crepusculară se întinde doar peste Vaslui, sau se întinde mai mult, chiar peste hălci bune din această naţiune?
Şi, apropo: ne-am mai referit la acest caz pentru că acest caz - cum spuneam - aduce în discuţie ceva mai mult decât evenimentul în sine. Ba chiar la Turda a avut loc o întâlnire în care au fost aduse în discuţie violenţa şi agresivitatea.
Când cineva atentează la libertatea ta, la modul tău de a fi, la dreptul tău de a fi, folosindu-se de agresivitate şi de violenţă şi când - mai mult - comunităţi sau indivizi din comunităţi diferite legitimează aceste tipuri de comportament agresiv, violent, deja începi să-ţi pui întrebări şi parcă nişte fundamente ale normalităţii încep să se clatine, pentru unii atât de mult încât încep să se îndoiască de propriile convingeri.
O asemenea nebuloasă poate fi propice, uneori, pentru punerea în aplicare a diverselor interese pe care unii le au şi care, uneori dibaci, contribuie cu bună ştiinţă la crearea de astfel de nebuloase.
De multe ori destabilizarea convingerilor este un scop observabil mai ales de către cetăţenii care observă agresivitatea cu care unii lideri - de opinie sau politici - luptă la demontarea acestor convingeri în virtutea implementării propriilor idei. Iar pentru o naţiune cu un sistem valoric deja destabilizat, crearea de nebuloase este floare la ureche (doar nu degeaba atrăgeam atenţia că şi acei cetăţeni au drept de vot).
Bulgărele odată pornit riscă să prindă dimensiuni împotriva cărora normalitatea s-ar putea să nu mai poată lupta. Şi ce fac atunci oamenii normali? Cum reacţionează ei, cum îşi apără convingerile inclusiv într-un mediu în care destabilizatorii sunt la orice pas şi sunt sub o aşa-zisă "acoperire"?
Care este şansa unei naţiuni de a lupta pentru normalitatea propriei existenţe, pentru firescul propriei deveniri atunci când ciuma se prelinge inclusiv peste concepte şi valori care au reuşit să aducă naţiunea până în punctul în care alţii încep să o destabilizeze?
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
