Finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale
Pe agenda Comisiei Juridice a Senatului se află azi o propunere de modificare a Legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (Legea nr. 334/2006). Proiectul de lege a fost depus în Parlament, în luna mai a acestui an, de către un grup de parlamentari PSD și preia - nu în integralitate - proiectul Autorității Electorale Permanente (AEP), care rămăsese blocat în sertarele Guvernului de la finalul anului trecut.
Proiectul aduce o serie de îmbunătățiri în câteva privințe, cum ar fi nivelul sumelor pe care partidele și candidații le pot investi în cheltuieli de publicitate, nivelul donațiilor, al împrumuturilor și al contribuțiilor pe care le poate primi un partid politic sau un candidat și cerințele de transparență în rapoartele pe care partidele le întocmesc pentru AEP (informații mai detaliate), dar în ansamblu rămâne profund deficitar în ceea ce privește probleme esențiale. După cum au arătat Centrul pentru Inovare publică și Expert Forum, proiectul nu rezolvă lipsa de transparență a modului în care partidele politice investesc bani în mass-media și păstrează un nivel ridicat al subvențiilor pe care le pot primi partidele de la bugetul de stat, în timp ce partidele mici, de la nivel local, sunt discriminate în accesul la aceste subvenții. În plus, AEP nu primește suficiente instrumente de control și nici nu sunt garantate independența și profesionalismul angajaților instituției. Toate acestea în timp ce conducerea AEP a rămas, cu concursul partidelor din arcul guvernamental, una profund criticabilă, președintele (numit în funcție anul acesta) și secretarul general (recent demisionar din funcția de președinte) având amândoi probleme de integritate.
Sunt șanse aproape nule ca Parlamentul să adopte, în actuala formulă politică, prevederi legislative care să vizeze, în mod real, respectarea unor principii fundamentale – ca legalitatea, egalitatea de șanse, transparența veniturilor și a cheltuielilor, independența partidelor politice și a candidaților față de finanțatori, integritatea competiției politice și electorale – pe care Legea privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale le enunță.
Aceasta în ciuda faptului că organisme și organizații europene și internaționale solicită României să îmbunătățească atât conținutul legii, cât și aplicarea ei, insistând în privința transparentizării finanțării mass-media de către partidele politice. La rândul lor, o parte a presei din România și organizații ale societății civile fac eforturi pentru a îndepărta cortina așezată peste informațiile care privesc fondurile partidelor politice.
Pe agenda Comisiei Juridice a Senatului se află azi o propunere de modificare a Legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (Legea nr. 334/2006). Proiectul de lege a fost depus în Parlament, în luna mai a acestui an, de către un grup de parlamentari PSD și preia - nu în integralitate - proiectul Autorității Electorale Permanente (AEP), care rămăsese blocat în sertarele Guvernului de la finalul anului trecut.
Proiectul aduce o serie de îmbunătățiri în câteva privințe, cum ar fi nivelul sumelor pe care partidele și candidații le pot investi în cheltuieli de publicitate, nivelul donațiilor, al împrumuturilor și al contribuțiilor pe care le poate primi un partid politic sau un candidat și cerințele de transparență în rapoartele pe care partidele le întocmesc pentru AEP (informații mai detaliate), dar în ansamblu rămâne profund deficitar în ceea ce privește probleme esențiale. După cum au arătat Centrul pentru Inovare publică și Expert Forum, proiectul nu rezolvă lipsa de transparență a modului în care partidele politice investesc bani în mass-media și păstrează un nivel ridicat al subvențiilor pe care le pot primi partidele de la bugetul de stat, în timp ce partidele mici, de la nivel local, sunt discriminate în accesul la aceste subvenții. În plus, AEP nu primește suficiente instrumente de control și nici nu sunt garantate independența și profesionalismul angajaților instituției. Toate acestea în timp ce conducerea AEP a rămas, cu concursul partidelor din arcul guvernamental, una profund criticabilă, președintele (numit în funcție anul acesta) și secretarul general (recent demisionar din funcția de președinte) având amândoi probleme de integritate.
Sunt șanse aproape nule ca Parlamentul să adopte, în actuala formulă politică, prevederi legislative care să vizeze, în mod real, respectarea unor principii fundamentale – ca legalitatea, egalitatea de șanse, transparența veniturilor și a cheltuielilor, independența partidelor politice și a candidaților față de finanțatori, integritatea competiției politice și electorale – pe care Legea privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale le enunță.
Aceasta în ciuda faptului că organisme și organizații europene și internaționale solicită României să îmbunătățească atât conținutul legii, cât și aplicarea ei, insistând în privința transparentizării finanțării mass-media de către partidele politice. La rândul lor, o parte a presei din România și organizații ale societății civile fac eforturi pentru a îndepărta cortina așezată peste informațiile care privesc fondurile partidelor politice.
Cheltuielile partidelor politice cu publicitatea politică, în afara campaniilor electorale, nu trebuie să fie subvenționate din bani publici
Dezvăluirile făcute de presă și ONG-uri, în ultimii ani, în ceea ce privește cheltuirea de către partidele politice a subvențiilor din bani publici pentru "presă și propagandă" relevă existența unor mecanisme atât de opace încât par imposibil de eradicat. Expunerea cetățeanului la conținut subvenționat de partide și prezentat drept jurnalism nu reprezintă doar o lipsă de respect față de etica mass-media, ci și față de principii constituționale consacrate: alegeri libere și corecte, dreptul la informație, dreptul la libertatea de exprimare.
În procesul de redactare a acestei sinteze, mai mulți dintre jurnaliștii cu care ne-am consultat au ajuns la concluzia că folosirea subvențiilor pentru "presă și propagandă", în afara campaniilor electorale, trebuie oprită neîntârziat.
În opinia ActiveWatch, chiar și în campaniile electorale, aceste subvenții ar trebui să poată fi utilizate pentru promovarea candidaților și a partidelor strict sub formă de publicitate politică (spoturi, afișe electorale), marcată ca atare. Emisiunile electorale din audiovizual, pentru care partidele plătesc acces, dar care au format editorial, oferind publicului falsa impresie că ar fi conținut jurnalistic, nu mai trebuie să fie permise.
Iată câteva argumente pentru care considerăm că aceste mecanisme de finanțare a presei de către partidele politice sunt profund viciate și trebuie corectate până în 2024, an cu patru runde de alegeri:
Partidele politice refuză să dezvăluie informații legate de modul în care investesc bani în presă
Deși partidele politice folosesc bani publici și deși au obligația de a raporta către AEP modul în care cheltuiesc acești bani, se prevalează constant de clauzele de confidențialitate ale contractelor comerciale pe care le încheie cu companiile intermediare sau direct cu companiile de media, pentru a ascunde modul și scopul în care direcționează bani către presă.
Chiar și atunci când pierd procese pe legea accesului la informații de interes public (vezi procesele câștigate de Centrul pentru Inovare Publică și Centrul de Investigații Media), partidele refuză executarea hotărârilor judecătorești. Situația este valabilă și în cazul organizațiilor minorităților naționale, care sunt, de asemenea, subvenționate de la bugetul de stat. Sancțiunile prevăzute de legea accesului la informații de interes public sunt minore, deci motivația (și obligația) partidelor în a răspunde la cererile formulate pe baza acestei legi este practic nulă. Mai mult, conform proiectului PSD de amendare a legii finanțării partidelor, amenzile ar putea fi plătite tot din bani publici. De altfel, proiectul de modificare prevede contravenții care variază de la 35.000 de lei (prag minim) la 55.000 de lei (prag maxim), contravenții ce ar putea fi considerate pur simbolice raportat la volumul subvențiilor de la bugetul de stat. Prin urmare, viitorul cadru normativ prevede instrumente ineficiente de corectare a unor abateri legate de activitatea și transparența partidelor politice.
Din numeroasele articole pe care le-a publicat jurnalistul Cristian Andrei (Europa Liberă România/Libertatea) – care în ultimii ani a urmărit cu perseverență subiectul finanțării partidelor politice – reiese că, în loc să devină mai transparente în detalierea cheltuielilor pe care le fac, aceste partide devin tot mai opace. Opacitatea pare să crească direct proporțional cu bugetele publice pe care PSD și PNL le investesc în media.
Presa este cumpărată prin contracte mascate
În septembrie 2022, Recorder a arătat cum firma Vertigo, prin care PSD direcționează bani către presă, plătește către firma RTV Properties Management, care deține site-ul România TV, facturi pentru "servicii online". "O exprimare suficient de vagă pentru a putea ascunde orice", comentează jurnaliștii Recorder.
Tot jurnaliștii Recorder au intrat, datorită unei surse anonime, și în posesia unui contract încheiat între firma Stalex PR, angajată de PNL, și firma Ridzone Creative, parte a trustului România TV. Contractul s-a derulat în august-septembrie 2019, în perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, și avea ca obiect producția a 13 clipuri video cu discursurile unor lideri PNL de la un congres al partidului și de la alte două întruniri de partid. Fiecare clip a costat 5.000 de euro, contractul total fiind de 65.000 de euro fără TVA. Conform Recorder, însă, PNL a realizat propriile filmări de la aceste evenimente, pe care le-a transmis live pe internet pentru a fi preluate gratuit de orice redacție de presă. "E genul de suspiciune care ar trebui să intre și în sfera de interes a procurorilor. Sunt sute de astfel de contracte între partide și trusturi de presă, care învârt milioane de euro din bani publici, și despre care nu se știe ce tip de servicii conțin. Adică ce s-a prestat concret în schimbul banilor", susțin jurnaliștii Recorder în reportajul "Prețul tăcerii. O investigație în contabilitatea presei de partid", considerat unul dintre cele mai bune materiale jurnalistice ale anului 2022.
Aceste două exemple de contracte sunt dintre puținele care au ajuns la cunoștința opiniei publice. Ele ne arată că demontarea și destructurarea acestui modus operandi opac, în relația dintre partide și presă, par aproape imposibile.
În campania electorală, partidele și candidații plătesc pentru accesul în emisiuni care au aparența de conținut jurnalistic asumat editorial
Tot Recorder a publicat, în 2022, conținutul unui contract încheiat în 2019, în campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Din acest contract reiese că PSD a plătit până la 3.000 de euro pe minut, preț fără TVA, pentru emisiuni de promovare electorală. O astfel de emisiune, moderată de Victor Ciutacu (România TV), o prezintă pe candidata la prezidențiale, din partea PSD, Viorica Dăncilă. Emisiunea a costat 100.000 de euro, proveniți din bani publici. "Mulți oameni se uită la astfel de emisiuni și habar nu au că partidul a plătit pentru acel spațiu de emisie, iar moderatorul nu se află în poziția unui jurnalist liber de orice constrângere, ci în postura unui amfitrion care trebuie să-l pună într-o lumină favorabilă pe clientul care a plătit emisiunea", au explicat jurnaliștii Recorder. Mai mult, în cadrul aceluiași contract, PSD a plătit 69.000 de euro fără TVA pentru transmiterea unei conferințe de presă susținute de Viorica Dăncilă. "Marcajul dezbatere electorală a apărut și la alte televiziuni care au difuzat conferința de presă, ceea ce sugerează că nu doar România TV a încasat bani de la partid pentru difuzarea acestui moment", mai explică jurnaliștii Recorder.
Conform datelor obținute și publicate de Europa Liberă la câteva luni după încheierea campaniei pentru prezidențiale din 2019, PSD a plătit la RTV aproximativ 640.000 de euro pentru promovarea în timpul campaniei. Alți 410.000 de euro au fost plătiți către Antena 3, conform aceleiași surse. Europa Liberă remarca la acel moment că RTV a încasat cea mai mare sumă – aproape 1.500.000 de euro, adică aproape jumătate din banii cheltuiți pentru promovare televizată de candidații la prezidențiale din partea PSD și PNL. De remarcat, doar cu titlu de exemplu, că, în 2019, conform publicației Forbes, Ridzone Computers, firma care deținea licența România TV, a raportat o cifră afaceri de 12,9 milioane de euro, în creștere cu 81% față de 2018, și un profit net de 5,7 milioane de euro. Rezultă că doar banii proveniți de la PSD și PNL, în campania pentru prezidențiale, au reprezentat, în acel an, 12% din cifra de afaceri a RTV. Dacă am raporta această sumă doar la profitul net, ea ar reprezenta 26% din acesta. RTV a fost urmată la mare distanță de Antena 3, care a obținut în timpul campaniei electorale, de la cele două partide, aproximativ 550.000 de euro, cea mai mare sumă venind de la PSD. Cifrele anuale care intră în bugetele acestor instituții media sunt însă dificil de cuantificat, din cauza păienjenișului de firme care sunt implicate în aceste contracte.
Sistemul a fost menținut și în campania pentru parlamentare, din noiembrie 2020, în care sumele cerute de televiziuni ajungeau la peste 100.000 de euro pentru o oră de emisiune electorală la care participa un candidat.
În același timp, chiar în timpul respectivei campanii electorale, doi membri CNA recunoșteau pentru Europa Liberă că nici ei nu știau dacă o emisiune TV este gratuită sau contra cost. "Televiziunile nu ne spun pentru ce emisiuni s-a plătit. Nu știm chiar tot ce se întâmplă în negocierea dintre televiziune și partide. Este nevoie de modificări în viitoarea lege ca să fie lucrurile mai clare", a declarat Dorina Rusu, membră CNA, pentru Europa Liberă.
„Dacă nu există obligația, nu putem verifica ce emisiuni sunt plătite. Legea spune că această campanie este contra cost. În momentul când cunoști legea, știi că fiecare candidat care apare în această postură plătește. Oamenii vor afla dacă le spuneți dumneavoastră și alții. Mai mult de atât, nu este problema CNA-ului. În momentul de față nu este o astfel de obligație legală să anunți că s-a plătit pentru acea emisiune. Poate într-o viitoare campanie, se va gândi cineva și la asta", a adăugat Răsvan Popescu, membru CNA, pentru Europa Liberă.
Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, a declarat atunci, pentru aceeași publicație: „Cât cere televiziunea e treaba ei. De doi ani, partidele au dreptul să folosească în campanie banii din subvenție, este o sumă uriașă. Toată ideea de echitate este anulată și e un lucru foarte rău pentru democrație. Lucrul acesta ar trebuie să înceteze dacă nu vrem să evităm să ajungem într-o oligarhie în care câteva partide monopolizează puterea. Există o legătură între subvenție și banii dați televiziunilor. Sunt câțiva clienți care își permit să plătească sume uriașe și televiziunile cer asta".
Conținutul media plătit de partide nu este marcat ca atare
Unul dintre aspectele finanțării presei de către partidele politice, pe care l-a urmărit jurnalistul Cristian Andrei (Europa Liberă/Libertatea), este cel al marcării conținutului media plătit de partide. Din numeroasele interviuri și discuții pe care jurnalistul le-a avut cu oameni din conducerea PSD și PNL reiese că aceste partide nu doresc ca acest tip de conținut să fie marcat ca fiind sponsorizat de partide. Fostul secretar general al PNL (septembrie 2021 - aprilie 2022), Dan Vîlceanu, care s-a ocupat, din această funcție, de contractele media ale partidului, a afirmat pentru Europa Liberă că articolele plătite de partid nu erau marcate în vreun fel distinct pe site-urile unde erau publicate și conțineau doar poziția reprezentantului PNL sau a partidului. Mai mult, el a afirmat că aceste articole nu erau redactate de partid. La rândul lui, trezorierul PSD, Marius Iancu, a afirmat într-o discuție cu Europa Liberă că nu crede că publicul ar trebui să își dea seama când un articol este plătit de PSD. De asemenea, liderul grupului PSD din Camera Deputaților (în prezent președinte interimar al Camerei Deputaților), Alfred Simonis, a afirmat, tot pentru Europa Liberă, că susține transparentizarea cheltuielilor din fondurilor publice, dar că transparentizarea nu ar trebui să ducă la situația în care concurenții politici ar afla strategia de comunicare a unui partid și, de aceea, marcarea articolelor plătite de partid ar trebui să se facă doar la 30 de zile după publicare.
Mecanismul acesta funcționează cu deplina complicitate a presei. Un simplu exemplu ilustrativ este cel al lui Laurențiu Ciocăzanu, actual șef al știrilor postului public de televiziune TVR, care nu consideră că este lipsit de etică ca un ziarist să redacteze articole plătite de un partid politic și, mai mult, ca aceste articole să nu fie marcate ca publicitate plătită, după cum a arătat ziarul Libertatea. Comentariile lui Ciocăzanu au venit după ce Libertatea a dezvăluit că acesta scrisese, în 2021, articole pentru site-ul ziaristii.com, care au făcut parte dintr-un contract cu PNL, iar materialele au fost publicate fără a fi marcate ca publicitate politică. Laurențiu Ciocăzanu era, la acel moment, jurnalist şi acționar la societatea care deţine publicaţia respectivă. Valoarea totală a contractului a fost de peste 30.000 de euro.
Chiar dacă proiectul AEP, asumat de PSD și aflat pe agenda Senatului, conține prevederi referitoare la marcarea publicității (detalii aici), rămâne de văzut în ce măsură aceste prevederi vor fi menținute în forma finală a proiectului de lege.
La nivelul Uniunii Europene va fi implementat, în curând, un regulament privind publicitatea politică pe rețelele de socializare, precum și în media tradițională. Printre altele, conform viitorului regulament, reclamele politice vor trebui să fie etichetate ca atare pentru a le distinge de conținutul editorial și vor fi însoțite de o notificare de transparență, care va menționa identitatea sponsorului, datele de contact ale acestuia, perioada de publicare, sumele cheltuite și sursele acestora. În prezent, regulamentul se află în faza de negociere între poziția Parlamentului European și cea a Consiliului European.
Există suspiciunea rezonabilă că partidele investesc bani în campanii de defăimare a oponenților
Publicația Misreport a arătat anul acesta că firme conectate cu PNL și PSD plătesc campanii de discreditare în mediul online. O astfel de campanie a fost desfășurată de Green Pixel Interactive, în ianuarie 2023, și a vizat-o pe jurnalista Emilia Șercan. Articolele publicate pe site-uri fantomă, care aveau aparența unor publicații jurnalistice, o discreditau pe Emilia Șercan, după ce aceasta dezvăluise plagiatul ministrului liberal Lucian Bode. În paralel, aceleași site-uri amplificau mesajele ministrului Bode, prin care se apăra de acuzația de plagiat. Campania nu făcea altceva decât să contribuie la acțiunea de kompromat începută anul trecut împotriva Emiliei Șercan. După ce ziariștii de la Misreport au contactat, pe parcursul documentării, Green Pixel Interactive, cele două site-uri fantomă au fost dezactivate, iar paginile lor de Facebook au fost șterse. PNL a refuzat să răspundă cererilor de informații formulate de ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere, respectiv de Emilia Șercan, în care partidul era întrebat despre contractele sale cu Green Pixel Interactive. După ce a fost dat în judecată de Șercan, PNL i-a răspuns doar că nu a încheiat contracte din bani publici cu această agenție de publicitate, fără să nege că ar fi plătit pentru acea campanie și fără să ofere informațiile solicitate.
Green Pixel Interactive a avut contract și cu PSD, după cum reiese dintr-o ordonanță DNA din 2019, publicată pe pagina de Facebook a Captura și preluată de Libertatea. Conform acestei ordonanțe, DNA investighează modul în care PSD a cheltuit subvențiile acordate din bugetul de stat în anul 2019 (an electoral).
De asemenea, PressOne a arătat în 2020 cum două firme care aveau contracte cu PSD foloseau 9 site-uri pretins jurnalistice pentru a promova pe Facebook articole favorabile acestui partid. Aceeași rețetă a fost folosită zilele acestea, în timpul grevei profesorilor, când o parte dintre aceste nouă site-uri au promovat articole critice la adresa revendicărilor profesorilor și a unui lider de sindicat, după cum au arătat ziariștii de la Misreport.
Sumele investite în presă distorsionează piața media
În 2022, piața totală de publicitate (TV, radio, online, print, outdoor, cinema) a fost de 642 de milioane de euro, după estimările Initiative Media. Tot în 2022, PSD și PNL au cheltuit, împreună, 18,8 milioane de euro pentru presă și propagandă (PSD - 54 de milioane de lei, reprezentând 58% din cheltuielile totale ale acestui partid, PNL - 39 de milioane de lei, reprezentând 70% din cheltuieli), conform datelor cumulate de Expert Forum și publicate în mai 2023 într-un raport detaliat privind finanțarea partidelor politice. Poate părea o sumă mică, în comparație cu piața totală de publicitate media, dar, de fapt, bugetul este unul uriaș, mai ales având în vedere faptul că aceste fonduri au ca beneficiari anumite instituții media, cu cifre de afaceri nu foarte mari.
Din păcate, un calcul detaliat al procentelor cu care aceste partide contribuie la cifrele de afaceri ale unor instituții de presă este imposibil de realizat din cauza opacității în cheltuirea acestor fonduri.
În plus, de cele mai multe ori, banii sunt direcționați către site-urile televiziunilor, pentru că plata directă către televiziuni, în afara campaniilor electorale, ar ridica suspiciuni, cumpărarea conținutului editorial fiind interzisă de legea audiovizualului.
Conform datelor la care au avut acces Europa Liberă și Recorder, pe parcursul anului 2021, site-urile mai multor televiziuni de știri au primit, prin intermediari, din partea PNL, lunar, sume fixe de ordinul zecilor de mii de euro. La acestea s-au adăugat site-uri de presă online, care au primit, în ultimii ani, sume de ordinul miilor de euro, plățile făcându-se, uneori, lunar. De exemplu, Recorder a avut acces la documente contractuale între PNL și site-urile România TV și Economica (ambele deținute de același trust) care arată că PNL a plătit câte 1.000 de euro pentru publicarea a 120 de știri pozitive despre activitatea sa. Știrile plătite nu erau marcate ca fiind advertoriale. Dacă respectivul contract, cu o valoare totală de 120.000 de euro, a fost, într-adevăr, plătit de PNL, el a reprezentat 7,5% din cifra de afaceri cumulată a companiilor care dețineau site-urile România TV și Economica sau 30% din profitul cumulat al acestor companii (calculele sunt doar orientative, pentru că ne lipsesc detaliile exacte despre executarea acestui contract; compania care deține site-ul economica.net a raportat venituri totale/ cifră de afaceri 0, fiind pe pierdere în 2021).
Deși această sinteză se concentrează pe comportamentul principalelor partide parlamentare în relația cu presa, subliniem că aceste relații comerciale nu ar fi posibile fără participarea activă a instituțiilor de presă care își induc în eroare propriile audiențe. Coabitarea dintre presă și politic este de lungă durată, iar în istoria recentă a presei există numeroase episoade în care unele instituții de presă s-au transformat în simple agenții de PR sau de marketing politic și au fost instrumentalizate pentru a servi intereselor partinice, în detrimentul interesului public. Odată cu oficializarea acestor parteneriate din fonduri publice, care sunt cheltuite netransparent, nu putem să nu remarcăm că presa care prestează și pe banii publici ai partidelor este mai mult decât un partener comercial (de afaceri). Este un complice în folosirea acestor bani publici împotriva intereselor cetățeanului care îi plătește.
Am listat mai sus câteva dintre motivele pentru care considerăm că folosirea banilor publici de către partidele politice pentru activități de "presă și propagandă" este toxică și nu servește interesului public. Desigur, există și contraargumente. Subvenționarea partidelor politice cu bani publici are drept scop, printre altele, tocmai reducerea corupției. Istoria post-decembristă a relațiilor dintre politicieni, oameni de afaceri și mass-media e plină de astfel de mecanisme corupte: sacoșele cu bani aduse la partid în schimbul contractelor avantajoase din bani publici, folosirea organelor de presă ca instrument de negociere politică pentru protejarea intereselor patronilor de presă (inclusiv ca scut de protecție împotriva justiției), propulsarea în Parlament și la guvernare a unor partide de buzunar care aveau drept unic atu media din dotare, amestecul serviciilor de informații în mass-media, în scopuri obscure, un mecanism general de alimentare a presei cu bani publici, sub forma taxelor neplătite la stat sau a contractelor de publicitate publică cu dedicație și alte mecanisme de același tip. Ele încă există, dar subvenționarea din bani publici a partidelor politice nu rezolvă problema acestor mecanisme corupte, după cum o arată câteva exemple de mai sus, ci doar o perpetuează .
Paradoxul devine și mai acut dacă ne raportăm la PSD și PNL, care în ultimii ani au investit cele mai mari sume în presă și propagandă, deși, de mai bine de 18 luni, cele două partide sunt într-o coaliție de guvernare. Bunul simț elementar nu poate explica nevoia de promovare a unor partide aflate la guvernare, dat fiind faptul că activitatea lor este implicit de interes public general.
În opinia noastră, modificarea legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale nu va duce la îmbunătățirea acestor mecanisme dacă amendamentele propuse de organizațiile societății civile (pe care le detaliem aici) nu vor fi adoptate.
Singura speranță de însănătoșire, lentă, a acestor mecanisme vine tot de la Bruxelles. Viitorul Regulament privind publicitatea politică ar trebui să ducă la mai multă transparență în comunicarea publică.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS