Reşedinţa lui Dan Zăhan a găzduit un alt moment cu valenţe culturale similar, ca idee, cu cele care se desfăşoară, de obicei, în acelaşi loc.
De această dată persoana aflată în centrul atenţiei a fost Virgil Deceanu, dar Virgil Deceanu ca autor de carte, ca dramaturg.
Cele două volume propuse de autor erau "Tâlcuiri" (dialoguri pentru oameni mari) şi "Cvartet" (teatru).
Dacă în primul volum menţionat aici se pot regăsi titluri precum "Femeia cu valiza", "Căruţa cu mere", "Răzbunare", "Casanova" sau "Margherita", în cel de-al doilea volum se regăsesc titlurile "Patru femei la lift", "Fantoma", "Cinicul şi farieseul", "Căutaţi-l pe Esop" şi "cvartet sentimental".
Începutul serii a fost unul mai aparte, cu Virgil şi Mihaela Deceanu "punând în scenă" - în măsura posibilităţilor oferite de locul desfăşurării evenimentului - "Femeia cu valiza", un dialog cu tâlc, aplaudat furtunos de cei prezenţi.
Cea care a început discursiv seara a fost Dorina Arion, prezentă în calitate mai degrabă de iubitor de cultură, de dascăl, decât în calitate de consilier local sau membrul unui partid.
În încercarea de a-l descoperi pe autor, Dorina Arion a preferat să se refere la cele două volume pe care le avea în faţă, chiar citând de pe coperta patru a unuia dintre ele: "Esenţa teatrului se află într-o formă de mister ce păoate fi numită «clipa de faţă». Astfel, în viaţă joacă teatru doar cei care nu au niciun rol".
Apreciind chiar "Femeia cu valiza" ca fiind un text despre marea trecere, Dorina Arion a remarcat - ca izvorând din text - talentul de-a şti să râzi de moarte, de-a şti să faci din moarte o felie de viaţă.
Dar pentru că în centrul atenţiei la evenimentul de la reşedinţa lui Dan Zăhan era Virgil Deceanu, Dorina Arion a considerat de cuviinţă să lanseze o provocare printre cei prezenţi, anume să răspundă la întrebarea "Cine este Virgil Deceanu?".
Din perspectiva sa, scriitorul Mircea Ioan Casimcea a considerat că e oportun să citească de pe nişte foi ceea ce avea de spus, ceva ce scrisese şi dorea a fi publicat. Într-o lectură care a durat peste 20 de minute, Mircea Ioan Casimcea s-a referit la Virgil Deceanu ca la un "talent polivalent cu reuşite majore în dramaturgie", persoană care este cunoscută "în cercuri restrânse sau lărgite ca un talentat compozitor, viabil instrumentist şi solist vocal, dar şi regizor artistic, regizor tehnic, scenograf (...) autor al unor piese originale îndeosebi pentru adulţi dar şi autorul unor dramatizări ale unor clasice povestiri pentru copii", scriitorul turdean referindu-se la Virgil Deceanu ca la autorul care creează teatru modern.
Regizorul tehnic Ovidiu Cosac şi-a adus aminte cum, în urmă cu ani de zile, a pus în scenă o piesă a lui Virgil Deceanu "cu amatori de la Casa de Cultură", dar coolaborarea a continuat şi ulterior cu "Căutaţi-l pe Esop", Ovidiu Cosac considerând că "Virgil face nu numai teatru de proză ci scrie şi musicaluri", autorul fiind unul care mizează pe critica socială făcută printr-un umor e bună calitate.
Cea mai valoroasă dintre piese - dându-i astfel dreptate lui Mircea Ioan Casimcea - era considerată, de profesorul Ovidiu Nistea, "Cvartet sentimental". "De ce jucăm toţi tearu?" se întreba Ovidiu Nistea imediat oferid şi un răspuns: "Păi ştiţi de ce, fiindcă toţi avem două feţe. Chiar şi animalele se joacă cu tine şi eventual te mănâncă. Oamenii, în general, au două feţe. Se minte de trăzneşte în teatru, se minte în toate genurile literare - şi-n poezie, şi-n proză, şi-n teatru".
Prezent la întâlnirea de la reşedinţa lui Dan Zăhan, viceprimarul Lucian Nemeş s-a arătat impresionat de moment - în special de momentul interpretativ oferit de Mihaela şi Virgil Deceanu - cu referire la cuplul Mihaela şi Virgil Deceanu viceprimarul Turzii spunând că sunt o familie frumoasă iar despre tipul de evenimente culturale precum cele găzduite la reşedinţa familiei Zăhan reacţia a fost cât se poate de concretă: "Mă bucur că am putut să vin astăzi şi cu drag vreau să particip şi de acum încolo la alte evenimente pe care le găzduiţi".
În plus, viceprimarul Turzii a ţinut în mod special să felicite organizatorii - societatea culturală "Rei Culturae Fautores" - pentru iniţiativa de-a organiza, la Turda, un moment comemorativ pentru victimele din clubul bucureştean Colectiv.
Prin telefon, la întâlnire a fost prezent şi actorul turdean Radu Botar - recent încercat de un moment tragic în viaţa personală - care, la rândul său, s-a referit la Virgil Deceanu şi la teatru.
Pornind de la a defini întâlnirile de la reşedinţa Zăhan ca fiind "nişte întâlniri între prieteni de nădejde care nu vor să lase să se stingă flacăra culturii în vechea cetate a Turdei", actorul Radu Botar a mulţumit că poate fi prezent şi telefonic, totodată menţionând că în calitate de simplu vieţuitor, "am apreciat întotdeauna pe omul Virgil Deceanu şi marea unamitate a sufletului domniei sale, căruia îi doresc multă sănătate şi mărturisesc speranţa de-a lucra cândva, cumva, undeva împreună".
"Citind piesele astea de teatru" - spunea şi profesorul Ioan Bembea - "ama flat de ce mereu elevii voiau să meargă la Casa Pionierilor, că domnul Deceanu făcea tot felul de inuni, erau ciorchine elevii pe lângă domnul Deceanu".
Referindu-se la Virgil Deceanu ca la persoana care "are o formaţie multilaterală", Ioan Bembea mărturisea: "am citit cu aleasă plăcere cărţile acestea ale lui Virgil Deceanu şi am constatat o tematică cu mesaje de viaţă dintre cele mai semnificative, cu replici savuroase, cu morală profundă şi, pentru toate acestea eu îl felicit şi îi doresc să performeze în continuare".
Evident, întâlnirea a continuat şi, încă, nu e sigur dacă întrebarea Dorinei Arion a primit răspuns.
