La 10 decembrie 1993 lua fiinţă, la Câmpia Turzii, Societatea Culturală Câmpia Turzii 775. Pentru cei care încă se întreabă de la ce vine 775, e vorba de numărul de ani care se împlineau atunci, în 1993, de la prima atestarea documentară a ceea ce e azi municipiul Câmpia Turzii.
Acum, cu trei ani înainte de împlinirea a 800 de ani de la prima atestare şi la 22 de ani de la înfiinţarea spcietăţii culturale, cei care se ocupă acum de destinele acestei societăţi au considerat că ar fi potrivit să readucă în spaţiul public imaginea profesorului Mircea Nemeş, unul dintre cei care s-a implicat activ în constituirea societăţeii culturale şi în desfăşurarea activităţilor acesteia, mai ales acum, când se împlineşte un an de la trecerea în nefiinţă a celui care a fost Mircea Nemeş.
În cadrul unui eveniment găzduit în sala de şedinţe a Palatului Cultural "Ionel Floaşiu" de la Câmpia Turzii, membrii ai societăţii culturale şi invitaţi au putut să vorbească şi să îşi amintească de cel care a fost Mircea Nemeş.
Elementul central al evenimentului a fost filmul documentar "Eseu contra uitării" realizat de Vasile Mathe împreună cu Nicuşor Lăcătuş despre Mircea Nemeş.
În principal, filmul se constituia dintr-o serie de interviuri şi de declaraţii ale diverselor personalităţi locale - dar nu numai - care aveau tangenţă cu Mircea Nemeş.
Printre cei care s-au regăsit în filmul documentar s-au numărat Emil Bujor (preşedinte fondator al Societăţii Culturale Câmpia Turzii 775), Laurenţiu Mera (istoric), Vasile Lechinţan (istoric), Aurel Căluşer (vicepreşedinte Societatea Culturală Câmpia Turzii 775), Petre Pop (administrator public la Câmpia Turzii), Mircea Ciociu (preşedinte Societatea Culturală Câmpia Turzii 775), Adriana Bogdan (fiica lui Mircea Nemeş), Iuliana Bogdan (nepoata lui Mircea Nemeş), Marius Bordea (fost director al ISCT), Teodor Cheţan (fost director Investiţii în cadrul ISCT) sau Gheorghe Giurgiu.
Un moment mai deosebit a fost cel în care un număr de membri ai grupului Melody al Clubului copiilor Câmpia Turzii au încântat audienţa cu cântecele pentru a căror reuşită interpretare au muncit împreună cu coordonatorul lor, Nicuşor Lăcătuş.
În grup s-au remarcat trei soliste cu interpretări distincte: Delia Bradu care a interpretat "Ştii, la noapte, cine vine?" (un cântec sub forma unui dialog cu grupul), Emilia Hetea care a interpretat "My Way" şi Crina Cristurean care a interpretat "Ave Maria".
Ulterior momentului muzical, cei prezenţi au fost invitaţi să se exprime în legătură cu cel care a fost, pentru mulţi cetăţeni ai urbei, Mircea Nemeş.
Astfel, Mircea Crişan (membru al societăţii culturale) şi-a amintit de momentele de început, de la constituirea societăţii culturale, povestind o istorioară despre faptul că ar fi fost trimis de Mircea Nemeş să găsească un preot care să fie de faţă la momentele de început ale asociaţiei.
Dacă Mircea Crişan se referea la Mircea Nemeş ca la un adevărat mentor al societăţii culturale, profesor Greta Trifan şi-a amintit cum relaţia de colegialitate cu Carmen Nemeş (soţia profesorului Nemeş) a devenit în timp relaţie de prietenie, prietenie care s-a extins şi spre cel comemorat la Câmpia Turzii, pe care uneori îl mai ajuta, de exemplu, la corectarea textelor.
De asemenea, în timp ce Greta Trifan s-a referit la importanţa atestării doscumentare a Câmpiei Turzii şi a făcut şi o incursiune în istorie amintind de Ghiriş, de Sâncrai, de staţia de cale ferată din Câmpul lui Mihai şi aşa mai departe, Carmen Nemeş nu s-a putut opri din a mulţumi organizatorilor "care ne-au prezentat un asemenea material care nu ne-am gândit că va lua o asemenea amploare şi deosebit de măiestrit alcătuit de domnul Vasile şi Lăcătuş", soţia fostului profesor - dincolo de faptul că a apreciat strădania şi ideile grozave ale realizatorilor filmului - şi-a încheiat intervenţia tot cu o mulţumire: "Mulţumesc pentru răbdare şi timpul pe care l-aţi acordat memoriei lui Mircea Nemeş".
Nu în ultimul rând, cuvântul i-a fost oferit şi lui Vasile Mathe, cel care a realizat filmul despre Mircea Nemeş.
După ce a încercat inclusiv prin vorbe să scoată în evidenţă puterea de muncă şi vivacitatea profesorului Nemeş de-a desfăşura diverse activităţi, Vasile Mathe a încheiat: "Acest «Eseu contra uitării» este ca o cămaşă - o cămaşă a memoriei - care se potriveşte, acuma, foarte bine domnului Nemeş prin această memorie, acest eseu contra uitării".
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
