În continuare în multe zone din Turda haitele de câini comunitari fac legea pe anumite teritorii în detrimentul cetăţenilor care - spre deosebire de câini - plătesc impozite şi taxe inclusiv pentru ca oraşul să fie mai curat şi mai îngrijit.
Ba mai mult, cetăţenii - spre deosebire de câini - îşi aleg reprezentanţi în conducerea Primăriei şi în Consiliul Local tocmai pentru ca aceştia să rezolve problemele cu care se confruntă comunitatea. Iar aşteptarea continuă...
Din perspectiva
lui Teodor Miron - reprezentant al CUA (Comunitatea Urbană Arieş) - "noi ne-am ocupat de construirea adăpostului de la Bogata". Din perspectiva medicului veterinar Nicolae Ciobanu - administrator al ACET (Asociaţia Centrul de Ecarisaj Turda) dar şi al adăpostului de la Bogata - "asociaţia noastră are ca scop protecţia animalelor fără stăpân, acordare de asistenţă sanitar-veterinară şi tot ce putem face...". Din perspectiva asociaţiilor de protecţie a animalelor, atitudinea e mai degrabă "Vai, dar cum se poate aşa ceva? Noi iubim maidanezii până la nivel de «lugu-lugu» pentru că şi ei sunt nişte fiinţe care au dreptul la viaţă şi la a traversa pe la trecerile de pietoni". Din perspectiva ignoranţilor nu e niciun fel de problemă, în schimb din perspectiva altor cetăţeni pietrele zboară din mâini sau din praştii luând azimut maidanezii, în timp ce înjurăturile zboară din guri luând azimut pe oricine are obligaţia de a rezolva problema câinilor comunitari, ţinta predilectă fiind administraţia locală care "ce dracu' fac ăştia?".
Pentru că multe dintre priviri
se îndreaptă înspre centrul de la Bogata, am luat legătura cu medicul Nicolae Ciobanu măcar cât să schimbăm impresii despre problema câinilor comunitari. Astfel am aflat că ACET are în obligaţii capturarea câinilor fără stăpân - fie cu mâinile goale, fie cu o crosă specială şi omologată în acest sens, fie cu o armă cu tranchilizant (în valoare de aproape 200 de milioane de lei vechi şi pentru care fiecare seringă cu tot cu tranchilizant costă aproximativ 800.000 de lei vechi) - după care urmează preluarea, înregistrarea, trierea, programarea la sterilizare, apoi vaccinarea polivalentă şi deparazitarea externă şi internă.
Animalul este ţinut apoi în adăpost o perioadă de 14 zile după care, dacă nu este adoptat sau revendicat este depus în teritoriu în zona din care a fost ridicat. Costurile per animal ajung la aproximativ 200 de lei.
Revendicarea unui animal
nu atrage neapărat, după sine, costuri, medicul Nicolae Ciobanu precizând că, de obicei, proprietarii de câini care vin să revendice animalul vin imediat şi aduc cu ei documente care atestă că sunt proprietari şi că animalul are vaccinurile la zi, este deparazitat şi aşa mai departe. Astfel, animalul nu trece prin procedurile care se execută la ACET.
Mai mult, de obicei persoanele care revendică animale, în momentul în care vin să le ridice mai aduc ba câte un sac de mâncare, ba câte o pătură ori altceva pe care le donează adăpostului.
Cât priveşte posibila adopţie a unui câine, Nicolae Ciobanu spunea că "încercăm să legăm o colaborare cu o firmă care să ducă câini din zona Turzii şi a Câmpiei Turzii în Suedia", dar că procesul e destul de lent.
Adăpostul de la Bogata
este amenajat doar în jumătate din clădirea destinată acestuia. Cu toate acestea, la capacitate maximă, adăpostul ar putea găzdui simultan - potrivit medicului veterinar - un număr de aproximativ 200 de câini. Însă, aşa cum spunea chiar Nicolae Ciobanu, "nu ne scot afară câinii din adăpost", dând de înţeles că adăpostul nu e plin, lunar trecând prin adăpost un număr de aproximativ 100 de câini.
Reclamaţiile cetăţenilor
sunt făcute fie la CUA, fie la Primăria Turda, fie chiar la ACET. Până la urmă toate reclamaţiile - că vin din Turda, Câmpia Turzii, Tureni, Mărtineşti sau Sănduleşti - sunt preluate de ACET spre rezolvare.
"Avem un dosar întreg, cred că avem sute de reclamaţii. Ne anunţă Primăria, cetăţenii...", spunea medicul veterinar, adăugând: "categoric că nu putem ajunge la toţi".
Psihologia reclamantului
sau situaţiile din teren sunt, până la urmă, două dintre aspectele asupra cărora Nicolae Ciobanu a ţinut să insiste mai mult cu gândul că acestea nu prea sunt cunoscute de toată lumea.
Există situaţii în care multe reclamaţii se repetă, vin de la acelaşi om referitor la acelaşi câine, ceea ce îl face pe medicul veterinar să considere că fie câinele respectiv are o problemă cu omul respectiv, fie e invers.
Precizând că "de cele mai multe ori când ne deplasăm la reclamaţii, luăm sticle în cap, roşii în cap, bătăi... astea le primim de câte ori mergem la reclamaţii", medicul veterinar de la ACET dădea exemplul zilei de 11 februarie când "în Câmpia Turzii l-a bătut pe doctor".
Amintind şi de situaţii în care oamenii fac sesizări că au probleme cu un câine rău şi "când ne deplasăm la adresă omul ne spune «câinele ăsta latră şi eu nu pot să dorm»", medicul Nicolae Ciobanu s-a mai referit şi la situaţii în care "la un bloc, tot timpul, cineva hârâie câinii", dar că restul locatarilor spun că nu au probleme, că le dau de mâncare, "că nu au treabă cu câinele, că se joacă copii cu el... păi dacă tu vrei să îl iei, deja nu mai poţi sta în faţa lui".
Alte situaţii concrete au fost şi cele precum cea în care "în curte la Foto Expres, este o femeie care are un câine, dar îl lasă tot timpul afară. Şi acolo este trafic, trece lumea. Câine a muşcat «n» persoane, dar eu nu pot să merg să îi iau câinele. Câinele are proprietar, toţi de acolo ştiu că e câinele doamnei respective. Cum să iau eu câinele unui proprietar? Să meargă Poliţia să rezolve, că eu nu pot, nu sunt organ de anchetă".
Comportamentul animalului,
consideră medicul Nicolae Ciobanu, este unul exclusiv instinctual. "Câinele are un instinct primar de a se apăra şi îşi marchează teritoriul" spunea medicul veterinar adăugând că "oricine pătrunde în teritoriu, câinele sare".
Intersecţia între specii apare mai ales pentru că "desigur, omul n-are de unde să ştie că acel câine şi-a marcat teritoriul". Cu toate acestea, medicul veterinar subliniază un aspect al interacţiunii om-câine care pare să fie neglijat, cumva, de multă lume: "cetăţeanul îi dă de mâncare câinelui; dar ia să nu-i mai dea de mâncare şi să vezi că câinele pleacă de-acolo!".
Euthanasierea câinilor
pare să fie, de asemenea, un cuvânt care, rostit de diverse guri ar avea diverse înţelesuri şi ar face diverse valuri. Specificând clar că la Turda nu s-a făcut niciodată euthanasiere, medicul veterinar de la ACET ţinea ca un lucru să se înţeleagă foarte clar: "multă lume confundă euthanasierea cu omorâtul unui câine. Omorâtul unui câine îl face un barbar, îl face o maşină pe stradă, îl face un iresponsabil... Euthanasierea o poate face numai medicul veterinar şi numai în condiţii speciale", printre aceste condiţii amintind cazuri de boală incurabilă, câini foarte în vârstă, câini cu boli cronice, câini accidentaţi ("îl loveşte pe un câine maşina.. păi nu-l laşi acolo să se chinuie, să moară, să se uite toţi cetăţenii la el...").
Toate aceste situaţii în care câinii - sau alte animale - pot fi euthanasiaţi sunt prevăzute clar, spunea Nicolae Ciobanu, în legislaţie.
Mai mult, la Turda mai este şi o altă problemă privind euthanasierea, problemă la care s-a referit tot medicul veterinar de la ACET: "ce faci cu câinele după ce l-ai euthanasiat? Ori chemi Protan-ul, de la Dej, să ţi-l ducă pe o sumă considerabilă, ori ai un incinerator propriu", Nicolae Ciobanu adăugând, cu referire la ACET, că "noi suntem în curs de cumpărare a unui incinerator".
Totuşi, cu referire la euthanasiere, medicul veterinar nu a putut trece peste o nuanţă relativ evidentă a problemei: "sunt asociaţii care se ocupă de protecţia animalelor şi când se aude de euthanasiere începe un scandal întreg că ei zic «dom'le, nu-i voie să euthanasiezi animalele»! Nu-i voie din punctul lor de vedere!".
Rezolvarea problemei
se poate realiza, în opinia medicului Nicolae Ciobanu, doar pe calea dialogului. Un dialog între autorităţi, asociaţii şi cetăţeni. Apreciind că cetăţenii nu sunt destul de bine informaţi şi că simţul civic lipseşte, medicul Nicolae Ciobanu părea foarte tranşant: "ne place să spunem despre noi că suntem cetăţeni europeni, să ne considerăm cetăţeni europeni. Dar nu ne comportăm ca nişte cetăţeni europeni. Păi în Europa cetăţenii nu-şi duc câinii în târguri să-i descarce din maşini şi să îi lase părăsiţi, în Europa, după de le-a fătat căţeaua, cetăţenii nu-şi aruncă puii în stradă".
De aceea, medicul veterinar de la ACET considera că este în sarcina autorităţilor "să facă pe plan local anumite legi cu care să-i informeze pe crescătorii de câini ce au voie şi ce nu au voie să facă, să perceapă o taxă celor care nu vor să sterilizeze animalele sau îşi bat joc de ele...", Nicolae Ciobanu ţintind tot spre lipsa "europenismului", a spiritului civic şi a conştientizării problemei: "nu toţi câinii care sunt pe stradă se nasc pe stradă. Cei mai mulţi se nasc în curţile oamenilor şi ajung pe stradă!".
Concluziile
le-a tras, cumva, tot medicul Nicolae Ciobanu. În primul rând, cu referire inclusiv la coabitarea - că tot e termen la modă - om-câine, medicul veterinar de la ACET atrăgea atenţia asupra unui tip de atitudine diferenţiată în funcţie de situaţie, chiar cu pasare de responsabilităţi în funcţie de favorabilitate: "la noi aşa e: când câinele este cuminte, când nu-l reclamă nimeni, este responsabilitatea asociaţiilor care luptă pentru protecţia animalelor; când câinele muşcă şi e rău, deja e responsabilitatea Primăriei".
Pe de altă, parte, ceea ce se desprinde, de fapt, ca un corolar este, totuşi, faptul că "dacă nu se opreşte fenomenul reproducţiei noi tot putem steriliza la câini!".
