Într-un limbaj mai puţin academic şi mai puţin sofisticat (însă destul de alambicat) pentru Octavian Popescu - preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Cluj - parte din discursul lui Octavian Popescu a fost un fel "ciuri-buri"... (n-am găsit altă rimă, să trăiţi...)
Prezent la vernisajul expoziţiei - în care pot fi admirate lucrările artiştilor plastici turdeni Manole Ciui şi Ioan Crişan - Octavian Popescu era prezentat, cu respect, cum ar veni, drept preşedinte al - vezi Doamne - Asociaţiei Artiştilor Plastici Cluj. Adică un fel de chestie care te umple de respect...
Numai că, din nefericire, Octavian Popescu nu numai că s-a umplut în primul rând pe sine de respect, dar a vărsat şi pe lângă încât i-a umplut de respect pe toţi cei prezenţi la vernisaj, mai ales pe unul dintre artiştii expozanţi: Manole Ciui.
Pentru că i s-a dat cuvântul, Octavian Popescu a fost nevoit să vorbească. E drept că nu a spus mare lucru - ceva foarte plin de substabţă, care să rămână peste veacuri - însă cert este că a dat cu bâta de simeze. După ce a vorbit de Ioan Crişan, Octavian Popescu s-a referit şi la Manole Ciui ca la un artist plastic turdean pe care - oho, frate! - îl cunoaşte de mult timp, care este membru AAP Cluj şi care aşa şi care pe dincolo. Te aşteptai că cine ştie ce...
Ei, şi pe când te aşteptai mai bine, unde nu vine Popescu Octavian, cu a lui discurs molcom asemănător cu mestecatul de ciungă şi mi ţi-l izbeşte pe Manole direct în nume. "De asemenea, domnul Manole Ciuri este un membru deosebit, un membru de nădejde şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici..." Păi zi aşa, frate, că habar n-ai cum îl cheamă pe Manole...
S-avem pardon: dacă tot o dădea în sus şi-n jos cu Manole, măcar să ştie că îl cheamă Ciui şi nu Ciuri... Pe lângă că scria mare pe afiş numele expozantului, pe lângă că nu e la primul vernisaj la Turda, pe lângă că evenimente organizate împreună cu artiştii plastici turdeni şi tu habar n-ai cum îl cheamă pe expozantul la a cărei vernisare de expoziţie vorbeşti? Iar asta cu "s-a-ncurcat" zic s-o lăsăm pe altădată, că de tura asta nu merge...
Dacă greşeşti îţi ceri scuze, că nu e o ruşine, oricine se poate încurca. Dacă greşeşti şi nu observi, asta e mai grav: înseamnă că nici măcar nu eşti atent la ce vorbeşti, ceea ce înseamnă lipsă de respect pentru cei cărora te adresezi. Iar dacă vorbeşti în necunoştinţă de cauză mai bine taci şi vorbeşti doar atunci când ştii ce vorbeşti.
{mp3}2013/07/popescuCiuri{/mp3}
