Azi, 12 aprilie, înainte de ora prânzului, un cetăţean şi o cetăţeancă se plimbauu cu căruţa, la trap, pe malul Arieşului, cetăţeanul zorind calul să meargă mai repede.
La un moment dat, calul înhămat se impiedică şi cade, încurcat între rudele căruţei, ba chiar căzuse pe una dintre rude.
Cetăţeanul loveşte calul cu biciul să se ridice, moment în care cetăţeanca îl apostrofează, cumva, să nu îl lovească.
Am strigat la cetăţean să coboare din căruţă, să deshame calul ca să îl elibereze şi să încerce să-şi tragă căruţa în spate astfel încât calul să se poată ridica liber.
Cetăţeanul a coborât bolborosind ceva şia mai încercat odată varianta cu biciul, fără efect, evident.
Deşi înhămat şi încurcat între rudele căruţei, calul e apucat de căpăstru de cetăţeanul care trăgea de cal să se ridice.
Am mai strigat odată la el să deshame calul ca să se poată ridica mai uşor.
Până la urma, cu chiu cu vai, prins între rude şi înhămat, calul reuşeşte să se ridice cumva, din mai multe încercări, iar cetăţeanul aranjează una dintre rude - cea dreaptă - care părea şi slăbită ne la locul ei şi care, împreună cu harnaşamentul, cel mai probabil, dusese la impiedicarea calului, pe aceeaşi rudă căzândcalul când se împiedicase.
Din nou i-am strigat cetăţeanului să îşi verifice căruţa şi să aibă mai multă grijă de cal şi să fie mai responsabil faţă de animalul său (aici, şi eu prost: să cer responsabilitate de la cineva care îşi tratează animalul în halul în s-a văzut).
Ca idee, calul era şi destul de slab (cine ştie când a mâncat şi a băut apă) şi, cu siguranţă, în căzătură se lovise la picioare şi la coaste.
Dar cetăţeanul îşi vedea de ale lui: odată calul ridicat, întorsese căruţa şi plecase în direcţia de aunde a venit.
