A treia şi ultima zi de festival de teatru şi arte performative s-a încheiat, la Turda, cu "Gaiţele", de Al. Kiriţescu, spectacol invitat al teatrului Odeon din Bucureşti.
Cu regia artistică semnată de cunoscutul Alexandru Dabija, spectacolul a oferit publicului un subiect trist, la care s-a râs, un spectacol al vieţii, căruia i-au dat un suflu contemporan actori precum Dorina Lazăr, Carmen Tănase, Constantin Cojocaru, Marius Stănescu, Pavel Bartoş, Ionel Mihăilescu, Virginia Rogin, Dana Voicu, Petre Nicolae sau Ana Maria Moldovan.
Casa Anetei Duduleanu nu a fost altceva decât scena unei realităţi perene în care evenimentele curg într-o succesiune inevitabilă, dar percepute diferit prin prisma personalităţilor diferite ale personajelor dintre care nu lipsesc surorile văduve, slujnica autoritară şi intrigatoare, fiul mai mic şi soţia sa cu pretenţii, fratele mai mare care-şi arogă experienţa vieţii, fiica bolnavă şi ginerele captiv, dar şi nelipsita femeie uşoară - vampa Vanda - care poartă în sine experienţa localurilor obscure de peste graniţă dar şi posibilitatea unei vieţi de aventurier de care niciunul din ceilalţi nu a avut parte.
Aproape fiecare dintre personaje părea, cumva, prins ca în nişte corzi, ba chiar ca între ciocan şi nicovală, între o existenţă trăită şi una posibilă. Dacă cele trei doamne în vârstă - Aneta, Leana şi Zoia - îşi trăiau momentele de apus a vieţii între partide de cărţi şi privirea cortegiilor funerare de la balcon, Ianache părea doar fratelele lui Margo (Margareta), acel ţăran îmbogăţit căsătorit cu Colette, soţia fiind un fel de proiecţie a ceea ce Ianache îşi dorea să fie.
Jorj, fratele mai mare al lui Ianache, era doar fratele mai mare care trăia între a fi fratele mai mare şi dorinţa de a fi considerat fratele mai mare. Pe de altă parte, femeia uşoară Vanda se interpunea între existenţa din România şi cea din oraşele de peste graniţă de unde s-a întors cu o faimă nu dintre cele mai bune.
Mircea Aldea, ginerică, respectiv soţul Margaretei şi ginerele Anetei, chiar dacă respira prin toţi porii veleităţi de Dinu Păturică, se lupta captiv între statutul de soţ al unei femei bolnave şi tendinţele de iubăreţ dispus să facă cu Vanda toate nebuniile închipuite pe faţa pământului.
Margot, însă, se regăsea pe sine captivă între iubirea pe care declara că i-o purta lui Mircea - iubire pe care o materializa prin dorinţa de-ai oferi un copil - şi riscul de-a se sfârşi odată cu aducerea în lume a unei noi vieţi.
Drama, însă, este că Margot decide să se refugieze din viaţă atunci când află cu adevărat că Mircea nu doar că a mers - "nevinovat" - la o petrecere cu Vanda lăsându-şi soţia bolnavă acasă, ci chiar avea o relaţie cu Vanda, cu care îşi trimiteau scrisori de dragoste. Informaţiile au fost "dezvăluite" Margaretei de către cei doi fraţi cu aportul lui Fraulein.
Nici la pomenirea de 40 de zile casa Anetei Duduleanu nu este mai cernită. Eventual formal.
Totuşi, dacă Margot şi-a luat soarta în propriile mâini decizând să iasă din captivitatea în care trăia prin a-şi lua viaţa, schimbarea se întrezăreşte şi la Mircea, cel care refuză propunearea Vandei de a fugi împreună în lume.
De asemenea, parastasul Margaretei este un bun prilej şi pentru Ianache de a se răzvrăti, acesta având o zvâcnire de orgoliu reprimat prea mult timp în relaţia sa cu soţia Colette.
Odată intrigatoare şi generatoare de posibilităţi cel puţin amoroase, Vanda rămâne la statutul de femeie uşoară cu pretenţii trupeşti, la fel cum cele trei surori în vârstă, împreună cu fiul cel mare, Jorj, rămân pe aproximativ aceeaşi traiectorie.
"Gaiţele" nu reflectă altceva decât o stare de lucruri în care o familie numeroasă se confruntă cu o realitate pe care şi-ar dori-o diferită, o realitate cu umbre, cu îndoieli, cu premoniţii sau, pur şi simplu cu banalităţi, o realitate din care unii reuşesc - mai mult sau mai puţin - să evadeze într-un fel mai fericit sau nu. Pentru alţii, însă, monotonia cotidianului pune stăpânire până spre sfârşitul bănuit, ţinându-i, în continuare, într-o realitate, pe alocuri, aproape mediocră, o realitate sortită.
