"Nădejdile şi deznădejdile lui Antim" este al patrulea roman al autorului turdean şi a douăzecia sa carte, evenimentul lansării fiind găzduit la Casa Zăhan, în cadul primei întâlniri din seria Întâlnirilor Colocviale din 2013.
Prezentarea cărţii a fost făcută de către profesor Dora Arion care observa că, de exemplu, pe coperta cărţii se regăseşte un medalion desenat de chiar Antim Ivireanul, personalitatea în jurul căreia este construit romanul.
Cunoscător al ştiinţei tiparului, Antim l-ar fi impresionat, la Istanbul, atât de tare pe Constantin Brâncoveanu încât l-a făcut pe acesta să exclame "Ecce homo!", după care să îl ducă în Valahia, unde Antim devine Mitropolit.
Apropierea de religie a lui Antim este surprinsă de autor prin fragmente din didahiile - predici şi învăţături religioase - personajului, didahii printre care se numărau şi "Nu să cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor mari şi bogaţi, că sunt vrednici acestui dar şi cei mici şi smeriţi" sau "Nu se cuvine celor mici mai puţintică cinste şi dragoste" ori "Nu este cu dreptate celor mari să li se închine lumea şi pe cei mici să-i batjocorească fiindcă cei mici au îngeri sprijinitori în ceriuri de pedepsesc pe cei ce obidesc".
La un moment dat Antim Ivireanul şi Constantin Brâncoveanu intră într-un conflict, Antim reproşându-i domnitorului că a încălcat o înţelegere făcută cu Dimitrie Cantemir, cel ce făcuse o alianţă cu ruşii împotriva Imperiului Otoman.
Deşi Antim fusese ales mitropolit al Valahiei, Brâncoveanu îi cere - în urma conflictului - să părăsească scaunul Mitropoliei. În urma unei scrisori explicative trimise de Antim lui Brâncoveanu, domnitorul nu îl dă jos de pe scaunul Mitropoliei, dar nici nu îl iartă.
După mazilirea lui Brâncoveanu şi a fiilor săi, pe tronul Valahiei ajunge domn Nicolae Mavrocordat cu care, de asemenea, Antim Ivireanul intră în conflict.
Povestirea morţii lui Antim este, în opinia Dorei Arion, partea cea mai sensibilă a cărţii, o carte muncită - cum spunea vorbitoarea - şi în realizarea căreia autorul a studiat lucrări aparţinând lui Dimitrie Cantemir precum "Descriptio Moldavie" ori "Divanul, sau gâlceava înţeleptului cu lumea".
Considerând că este una dintre cele mai bine scrise cărţi ale sale, Mircea Ioan Casimcea spunea: "M-am documentat mult şi timpul de documentare a fost aproape egal cu cel de scriere a cărţii", autorul adăugând că au fost situaţii în care - preocupat să redea inclusiv limbajul vremii descrise în carte - scrisese câteva pagini în mai multe variante, dar că limbajul "cu multe întorsături ale verbului", arhaic, părea greoi şi, după mai multe încercări, a găsit varianta în care să scrie cartea.
Fost profesor de limba şi literatura română - dar şi fost primar - Ioan Bembea observa că scriitorul s-a oprit asupra unei epoci de înflorire culturală din istoria patriei noastre iar "cartea nu este o carte de istorie, ci prezintă secvenţe din epocă, iar stilul pe care îl foloseşte ne introduce în acea epocă fiindcă ne creează impresia că trăim în acea epocă".
"Antim Ivireanul are o inteligenţă deosebită. L-aş compara cu Iorga din punctul ăsta de vedere", spunea Mircea Ioan Casimcea despre personajul său, mitropolitul care vorbea şi scria şapte limbi străine. Motivând şi de ce s-a oprit asupra personalităţii lui Antim şi precizând că romanul a fost scris într-o perioadă destul de lungă, Mircea Ioan Casimcea anunţa, deja, apariţia unei noi lucrări: o antologie de autor, care ar putea ieşi de sub tipar undeva în luna martie şi care va conţine fragmente de proză scurtă selectate din cele şapte cărţi de proză scurtă scrise de Mircea Ioan Casimcea. "Am selectat o parte, am lucrat la cele mai vechi şi în această primăvară va apărea antologia de autor cu o prefaţă de Constantin Cubleşan", preciza autorul "Nădejdilor şi deznădejdilor lui Antim".
