Greierele şi furnica în ţara înfoliată în dosar cu şină şi trasă pe linia (moartă a) corectitudinii politice

De data asta avem povestea “Furnica elveţiană şi furnica românească”, text bazat pe cunoscuta fabulă “Greierele şi furnica” şi care pune toată situaţia într-o paradigmă pe care tot mai mulţi o înţeleg tot mai puuţin.

Să nu mai pierdem vreme, hai cu povestea:

VERSIUNEA ELVEŢIANĂ

Furnica munceşte greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.
SFÂRŞIT

**********

VERSIUNEA ROMÂNEASCĂ

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.
Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.
Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".
Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.
Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz.
Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.
Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.
Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.
Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani să-şi plătească amenda şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie activ la prosperitatea economică.
Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a cam îngrăşat.
Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe.
În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.
Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pe zi ce trece, pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa problema inechităţii sociale.
Între timp, casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii.
Gândacii se ocupă cu cămătărie, prostituţie, taxe de protecţie, trafic de droguri şi terorizează comunitatea.
Guvernul se felicită pentru asigurarea echității sociale în România.

Pe scurt, toţi cei care observă prostia şi o tolerează nu sunt victime, ci complici.

Şi dacă pe adepţii corectitudinii politice îi mănâncă în fund să sară să întrebe, criteriul de observare a prostiei e bunul simţ, ăla vechi, care a clădit civilizaţii şi le-a făcut să meargă mai departe.

Aşa că nu mai săriţi cu foarfeca în mână să tăiaţi firul roşu care face străfundurile umanităţii să mai existe încă şi animă normalitatea socială să-şi continue existenţa! Că nu sunteţi decât PENIBILI... greierilor!...