Într-o zi frumoasă din luna noiembrie am plecat cu autocarul din Câmpia Turzii în pelerinaj la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
Aşezământul religios de la poalele Munţilor Făgăraş a fost ctitorit în jurul anului 1696 de Constantin Brâncuşi, domn al Ţării Româneşti.
Imediat ce treci pe sub cupola de la intrare privirea pelerinului este atrasă de biserica mănăstirii distrusă în anul 1785 de către trimisul Curţii de la Viena. Mitropolitul Nicolae Bălan, al doilea ctitor al mănăstirii, a restaurat biserica între anii 1926-1946.
Al treile ctitor al mănăstirii a fost Mitropolitul Antonie Plămădeală care a ridicat din temelie incinta lăcaşului de cult, lucrare începută în anul 1985.
Fântâna "Izvorul Tămăduirii" atestată documentar la 1500 este cea mai veche piesă din incintă.
Chiliile de un alb imaculat răspândesc puritate şi pace sufletească, în una din ele se aude înregistrarea vocii plină de har a Mitropolitului Teofil Parăianu, trecut de curând la viaţa veşnică. O altă sală găzduieşte Muzeul cu cele mai bogate colecţii de icoane vechi pictate pe sticlă şi lemn.
Copleşiţi de emoţii, cu speranţa că rugăciunile noastre vor fi auzite, părăsim incinta mănăstirii şi ne îndreptăm spre cetatea Făgăraşului.
Înainte de a ieşi în şoseaua principală, ne oprim la herghelia cu cai lipitani, o rasă deosebit de valoroasă. Continuăm drumul spre Cetatea Făgăraşului, o veghe fortăreaţă din Ardeal. Admirăm zidurile exterioare şi ne scăldăm privirile în lacul din faţa cetăţii.
Sfârşim pelerinajul, ca buni creştini, iubitori de ţară şi neam.
Livia Mera
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
