Pentru cei care nu ştiu, la Turda este casă de cultură. Însă modul de a fi al "casei de cultură" este unul dual. Am spus (scris) "dual", nu "duplicitar", da? OK!
Ca să fim şi mai lămuriţi - cei care nu suntem - există casa de cultură ca instituţie şi casa de cultură ca imobil.
Instituţia se numeşte "Casa Municipală de Cultură Turda" şi, ca orice instituţie de cultură, are un lider, un conducător bugetar în persoana Feliciei Răcean, cea care deţine frâiele instituţiei de o foarte bună bucată de vreme şi care se ocupă cu tot ceea ce ţine de instituţie.
Pe de altă parte este clădirea "casa de cultură" care, începută de pe vremea lui Ceauşescu - pe când conducătorii ne duceau pe noi culmi de civilizaţie şi ne îndoctrinau cu binele pe care vor să ni-l facă dar pe care proştii de noi nu-l înţelegem (cam ca acum) - nu a fost terminată niciodată pentru că regimul a căzut, au venit oamenii mai deştepţi şi au abandonat tot, venind cu proiectele lor noi, încercând să arate că astfel sunt mai buni decât precedenţii (cam ca acum).
Clădirea a rămas, aşadar, o ruină în continuă degradare. Şi nu oriunde, ci chiar vizavi de clădirea Primăriei, să poată fi uşor văzută pe geam de către administratorii oraşului mereu şi mereu.
Pentru că filmul "Turda - oraş turistic" realizat de către regizorul tehnic turdean Ovidiu Cosac şi prezentat la vernisajul expoziţiei "Turd'art" era despre contraste, evident că în scurt-metraj erau şi cadre cu casa de cultură (clădirea). Ei bine, în exact momentul în care pe ecran se derulau imaginile cu casa de cultură (clădirea) ne-am uitat înspre directorul casei de cultură (instituţia) şi am încercat, printr-o imagine, să surprindem cu ce ochi privea exact acele imagini ale clădirii directorul instituţiei.
Priviţi şi cugetaţi. Restul e de prisos...
