Independentul

Din nou românii sunt chemaţi la vot, sunt chemaţi să îşi voteze nişte semeni care să-i reprezinte. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie într-o societate normală. Cel puţin ar fi cazul să fie aşa. Dar, popor atipic pe alături, românii par să meargă la vot ca să aibă ce înjura ulterior. Cât de frumos! Cât de absurd!

Cum alegerile locale sunt mai apropiate, evenimentul electoral pare să agite spiritele deja, existând chiar anunţuri privind diversele candidaturi ale unor candidaţi.

Cel mai recent astfel de anunţ a fost cel făcut de asociaţia T9 din Turda, asociaţie care a anunţat că sprijină candidatura unui coleg al lor la funcţia de primar al Turzii, fiind vorba de Andrei Suciu.

Prezent alături de colegii Călin Pintea şi Bogdan Bulgaria (fost candidat la funcţia de candidat pentru funcţia de primar al municipiului Turda din partea PNL), Andrei Suciu s-a confruntat cu primul său discurs în care a ţinut să precizeze că nu ştie să ţină discursuri.

Aşa, pe hârtie, citit, discursul nu e rău. Când îl citeşte, în gând, fiecare cititor îşi poate închipui ce doreşte şi îşi poate imagina ce vrea. Când discursul este ascultat, ar fi bine să fie rostit cu convingere. Dar această convingere nu părea să transpară din modul de exprimare a celui care a rostit discursul.

Pe de altă parte, ce şanse ar avea Andrei Suciu să obţină un aşa număr de voturi încât să reuşească în demersul său de ocupare a funcţiei de primar al municipilui Turda?

Dacă ne aruncăm privirile spre valul de nemulţumire a populaţiei faţă de clasa politică în tot ce înseamnă această clasă politică, am spune că Andrei Suciu are cele mai mari şanse dacă reuşeşte să coaguleze voturile tuturor celor nemulţumiţi de politicieni.

Ba chiar însuşi candidatul spunea, în finalul discursului său, următoarele: "Eu, personal, şi mulţi alţii asemeni mie, ne-am lămurit ce poate şi ce vrea actuala clică politică. Astfel, cine va dori stagnare, va avea de unde alege, dar cine va dori schimbare, va vota schimbarea". Frumos, nu? Pentru că în jurul acestei idei e structurat discursul oricărui candidat independent, rămâne de văzut cum fructifică Andrei Suciu existenţa inapetenţei electoratului cu referire la clasa politică.

Prezentat ca specialist în infrastructură - cu o experienţă, numai pe infrastructură, de 15 ani - Andrei Suciu este, la momentul de faţă, angajat în cadrul Primăriei Turda. Încă de aici s-ar putea să avem o problemă. De fapt nu noi, ci candidatul prezentat ca expert, specialist în cea mai mare problemă a Turzii (aşa cum era aceasta prezentată de însuşi Călin Pintea).

În acest caz sunt cel puţin două variante. Dacă expertul în infrastructură este, de fapt, angajat al Primăriei Turda, de ce arată Turda aşa cum arată şi ce ar putea face în plus specialistul în infrastructură din scaunul de primar? Prin extensie, de ce i-ar da turdenii votul expertului în infrastructură din Primăria Turda dacă oraşul arată aşa cum arată cu expertul angajat al Primărie deja?

O altă variantă ar fi că Andrei Suciu nu a fost lăsat să îşi pună în practică ideile şi aici apare deja o altă problemă iar nişte detalii în acest sens sunt aşteptate cu interes de cetăeţnii turdeni - suntem siguri - aşa că îl invităm pe candidat să vină cât mai repede cu precizări în acest sens ca şi electoratul să vadă că este serios şi chiar îşi doreşte cu adevărat să facă ceva.

Cum spuneam, discursul a fost croşetat frumos şi brodat cu clişee prin care cetăţenilor li se spune exact ceea ce vor ei să audă, însă fragmentul la care vrem să ne referim cu precădere este unul care a fost relativ bine ticluit, perfect logic în părţile lui esenţiale şi care - în cazul în care conţine adevăruri de nezdruncinat - confirmă bănuielile existente la nivelul opiniei publice în pofida a ceea ce unii consideră praf în ochi condimentat cu atitudini care contrazic ele însele respectivul praf în ochi.

Ia citiţi dumneavoastră următorul fragment: "Primăria municipiului Turda va cunoaşte, probabil, o situaţie inedită: cea în care două persoane din cadrul instituţiei - un simplu angajat şi primarul în funcţie - vor candida pentru aceeaşi poziţie. De un lucru vă pot asigura: eu rămân la Primărie!".

Ei, ce părere aveţi? Nu v-am spus că e interesant?

Cu un croşeu de dreapta (dreapta e asociată şi cu PNL-ul, nu?), Andrei Suciu loveşte în fumul non-candidaturii actualului primar Tudor Ştefănie în momentul în care spune clar că doi oameni din aceeaşi instituţie - un angajat şi actualul primar în funcţie - VOR CANDIDA PENTRU ACEEAŞI POZIŢIE.

Spuneam că paragraful este bine ticluit. Pregătind mentalul receptorului de mesaj prin a-i prezenta două persoane din aceeaşi instituţie care se confruntă într-o luptă directă, Andrei Suciu induce, tot discursiv, şi soluţia.

Cum, instinctiv, dintr-o luptă directă între doi combatanţi fiecare individ este tentat să identifice un singur învingător, vorbitorul se împinge pe sine în haina învingătorului deja existent în orizontul de aşteptare al receptorului de mesaj cu o propoziţie al cărei adevăr logic este, de fapt, mult mai larg decât adevărul pe care vrea să îl inducă vorbitorul.

Spunând că din cei doi care se confruntă "eu rămân la Primărie", Andrei Suciu induce direct ideea "eu voi fi câştigătorul confruntării".

În primă instanţă logică ideea poate prinde rădăcini mai ales pe zona în care încă în subconştientul colectiv există non-candidatura lui Tudor Ştefănie. Adică daaah, e logic, Ştefănie pleacă şi rămân eu...

Dar, dincolo de acest prim impuls, adevărul logic al acestei propoziţii este, de fapt, infailibil. Şi iată de ce: Andrei Suciu este angajat al Primăriei iar Tudor Ştefănie e primarul în funcţie. Suciu susţine că intră în luptă inclusiv cu Ştefănie pentru fotoliul de primar şi că deznodământul este "eu rămân la Primărie". Normal! În cazul în care ar câştiga alegerile, Andrei Suciu ar fi primar şi ar rămâne, deci, la Primărie. În cazul în care pierde alegerile (indiferent de cine le câştigă), Andrei Suciu rămâne la Primărie, că doar e angajat la Primărie. Adică oricum ar fi, tot în picioare cade. E ca şi cum nu rişti decât atunci când eşti sigur că o să câştigi (numai că siguranţa câştigului anulează ideea de risc în sine).

Pentru că nu a spus "eu voi câştiga alegerile" ci "eu rămân la Primărie", Andrei Suciu s-a pus la adăpost de a nu spune un neadevăr care să se întoarcă apoi împotriva sa şi a preferat un adevăr a cărui universalitate logică poate să scape la percepţia iniţială, adevăr care, pus în contextul potrivit, să completeze un concept mai larg care să fie indus receptorului de mesaj.

Totuşi, asta cu "eu rămân la Primărie" pare un pic desuetă după ce în diverse campanii electorale turdenii au auzit ba că "Ştefănie vine la Primărie", ba că "Ştefănie rămâne la Primărie". Dar, oricum ar fi, Andrei Suciu rămâne la Primărie. Asta dacă nu cumva după alegeri - dacă pierde - clica politică (aşa cum o numea cu convingere însuşi candidatul independent) instaurată la Primărie îi pedepseşte, printr-o concediere, de exemplu (ceea ce ar fi un abuz dacă are loc fără niciun motiv real), îndrăzneala de-a fi ridicat ochii să privească înspre Olimp, înspre Pantheonul în care doar cei aleşi au privilegiul de-a se lăfăi.