Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor deputaţi,
Românii au comemorat în aceste zile 125 de ani de la trecerea în eternitate a poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Îmbucurător este faptul că la manifestările dedicate omagierii marelui scriitor, dar şi observator autorizat al fenomenului politic, au fost prezenţi o mulţime de tineri, semn clar al faptului că operele lui Mihai Eminescu sunt mai actuale ca oricând şi că românii s-au întors către poezie, în această perioadă de criză morală şi de identitate pe care o traversăm.
De asemenea, un gând se recunoştinţă se cuvine a fi îndreptat şi spre Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, care a organizat, aşa cum se cuvine, o slujba de pomenire la mormântul poetului din Cimitirul Bellu, iar în Catedrala Patriarhală s-a săvârşit slujba parastasului, la finalul Sfintei Liturghii de duminică. De asemenea, o sesiune solemnă dedicata comemorării marelui nostru înaintaş a avut loc luni în Aula Academiei Române. Pozitivă este şi seria de manifestări dedicate aceluiaşi eveniment care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, dar şi în străinătate, în special în ţara noastră soră, Republica Moldova şi la Cernăuţi, în Ucraina.
Nu trebuie să uităm că, conform scrierilor vremii, rădăcinile ideologice ale gândirii politice a lui Mihai Eminescu au fost cele conservatoare, în acord cu Petre Carp şi Titu Maiorescu. Mai mult, marele poet a fost o figură marcantă a Partidului Conservator, iar prin consemnările sale jurnalistice a deranjat importanţi lideri ai formaţiunii, unii dintre ei exclamând celebra sintagmă în acea epocă „Ia mai opriţi-l pe Eminescu ăsta!". De altfel, publicistica poetului conservator ne-a lăsat tuturor o frescă literară cu valoare de simbol, care oglindeşte cu fidelitate caracteristicile scenei politice, parlamentare şi guvernamentale de atunci.
Cariera de ziarist politic al lui Eminescu a fost pigmentată de articole cu tentă de educaţie politică destinate cititorilor săi. „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România, şi dintr-o parte şi dintr-alta, e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi", scria marele poet, prozator şi jurnalist! De asemenea, Eminescu a pledat activ pentru conservarea naţionalităţii şi întărirea statului naţional, considerate de el a fi „legea supremă a naţiei", iar politica eficientă a vremii trebuia efectuată, scria poetul, doar în funcţie „de calităţile şi defectele rasei noastre, de predispoziţiile ei psihologice".
Încurajarea conştiinţei interesului naţional promovat de Eminescu ar trebui să fie o prioritate şi acum, pentru toţi cei care suntem angrenaţi în politică. Scrierile politice ale „Luceafărului" sunt de actualitate şi astăzi, la 125 de ani de la nemurirea sa, ele reprezintă un adevărat testament, şi n-ar fi rău să mai fie rememorate din când în când, pentru a nu ne uita menirea de a fi mereu în slujba poporului...
Deputat PC de Turda,
Mircea-Vicenţiu IRIMIE
