Prezent la Turda cu ocazia sărbătoririi Unirii Mici, scriitorul clujean Ioan Ciorca a tras un semnal de alarmă atât indirect, prin prezentarea scurtmetrajului documentar “Bellu - panteonul României”, cât şi în mod direct, cu subiect şi predicat.
Mai concret, Ioan Ciorca făcea referiri la necesitatea cunoaşterii istoriei, a trecutului nostru, accentuând că revenirea la istoria noastră, la valorile noastre este absolut necesară. De ce? Păi tocmai din cauza vremurilor pe care le trăim!
Iar cunoaşterea propriei istorii mai este necesară cu atât mai mult cu cât o ţară fără o ancoră în trecut nu are viitor.
Într-un astfel de context, scriitorul clujean a simţit nevoia să avertizeze cât se poate de clar:
“În condiţiile de astăzi se caută în permanenţă să ni se taie legătura cu trecutul. Asta se încearcă! Şi în condiţiile acestei globalizări, riscul de a ne pierde identitatea este foarte mare.”.
Cu atât mai mult, Ioan Ciorca făcea apel la noua generaţie şi la responsabilitatea pe care aceasta o are pentru viitorul ţării, pentru a duce mai departe ceea ce noi azi numim România:
“Noi, ăştia mai vechi, născuţi în secolul trecut, am dus România să ajungă la 100 de ani. Urmează ca noua generaţie, după noi, să ducă România mai departe”.
Semnalul de alarmă a fost tras de scriitorul clujean mai ales în urma unor întâmplări recente, care au avut loc la momentul realizării documentării pentru scurtmetraj, întâmplări care definesc o stare de fapt pe care mulţi o neglijează în ziua de azi dar pe care Ioan Ciorca nu a putut-o nicicum trece cu vederea:
“Eram la Bucureşti şi încercam să realizez documentarul - făceam documentarea pentru film - şi m-am întâlnit cu o seamă de personalităţi şi au considerat ideea extraordinar de bună şi cineva spusese, la un moment dat, că Bellu este Père Lachaise-ul României, o chestie care m-a deranjat enorm şi le-am spus atunci «Domnilor, vă rog frumos nu mă puneţi în genunchi, nu mă puneţi să privesc de jos în sus şi nu-mi limitaţi orizontul, că nu sunt cu nimic mai inferior decât ceilalţi. Pot accepta ceea ce aţi spus în momentul în care i-aş auzi şi pe francezi că vor spune despre Père Lachaise-ul lor că este Bellu al Franţei. Până atunci vă rog să îmi daţi voie să cred că suntem la fel cu ceilalţi oameni, suntem asemănători, într-adevăr, nu suntem identici, dar avem propria noastră personalitate şi avem respectul nostru faţă de noi înşine, respect pe care vrem să ni-l acorde şi ceilalţi»”.
Astfel, Ioan Ciorca a explicat că inclusiv prin filmul documentar a încercat să facă o reîntoarcere la valorile naţionale, la istorie, la limba maternă, cu atât mai mult cu cât România a avut şi are nişte oameni extraordinari.
Iar pentru ca România să poată fi dusă mai departe, este necesar ca noile generaţii să îndeplinească, aşa cum mai spuneam, o condiţie esenţială: aceea de a-şi cunoaşte istoria, de a o accepta şi de a fi mândri că sunt români. Şi asta cu atât mai mult cu cât, potrivit spuselor marelui Nicolae Iorga, istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.
