Colegiul Tehnic "Victor Ungurean" din Câmpia Turzii, împreună cu Asociaţia "Castel Banffy" şi cu sprijinul administraţiei publice locale de la Câmpia Turzii au organizat miercuri, 20 februarie, o manifestare care să marcheze dezrobirea rromilor.
Găzduită de sala mică a Palatului Cultural "Ionel Floaşiu" de la Câmpia Turzii, manifestarea a reunit elevi, profesori, reprezentanţi ai diverselor asociaţii şi ONG-uri, dar şi ai administraţiei locale de la Câmpia Turzii.
Invitată să adreseze câteva cuvinte celor prezenţi, dr. Denisa Legenda - profesor de istorie la colegiul Tehnic "Victor Ungurean" a explicat că rromii au venit pe teritoriul ţării noastre odată cu invazia mongolă, fapt punctat şi de mediatorul şcolar Alexandru Lacatos - moderatorul întâlnirii - în alocuţiunea sa despre importanţa aniversării dezrobirii rromilor. Potrivit profesorului Denisa Legenda, primul boier care şi-a eliberat robii a fost nimeni altul decât poetul Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Haşdeu fiind cel care, în "Răzvan şi vidra", amintea de evoluţia rromilor după dezrobire, prin voievodul ţigan, aliat al voievodului Mihai Viteazul în lupta antiotomană, Denisa Legenda referindu-se şi la "Ţiganiada" lui Ioan Budai Deleanu ca la prima epopee în versuri scrisă în limba română, în literatura română.
În calitate de director al Colegiului Tehnic "Victor Ungurean", Monica Cherecheş a vorbit mai mult despre munca mediatorului şcolar de la liceu, muncă prin care acesta se străduie să ţină elevii aproape de şcoală. "La noi în şcoală sunt foarte mulţi elevi de această etnie", spunea Monica Cherecheş, apelând la părinţi şi la elevi, care trebuie să sprijine munca mediatorului şi să demonstreze că s-au integrat, că merită efortul mediatorului şcolar, directorul adjunct de la "Victor Ungurean" considerând că toţi elevii sunt pur şi simplu elevi şi adăugând: "eu de multe ori nici nu-mi dau seama - dacă nu mi se spune - că sunt de etnie rromă. Nici nu vreau să văd altceva, decât că sunt elevi. Noi îi considerăm elevii noştri, fără diferenţe, fără merginalizări, fără probleme". Denisa Legenda, completând-o pe Monica Cherecheş, a adăugat că la "Victor Ungurean" a existat o elevă de etnie rromă - Raluca Rîza - care a fost şefă de promoţie. "Jos pălăria în faţa ei!", a exclamat Denisa Legenda.
Reprezentând administraţia locală de la Câmpia Turzii, Nicoleta Huţuţui a amintit doar faptul că administraţia locală este preocupată de problemele comunităţii rrome de la Câmpia Turzii - fapt confirmat, la rândul său, de Alexandru Lacatos - dovadă fiind proiectele derulate de diverse servicii ale administraţiei locale, împreună cu diverse asociaţii şi fundaţii care se ocupă de problemele rromilor din zonă.
Dan Iepure este un tânăr care, de câţiva ani, lucrează împreună cu Alexandru Lacatos în diverse proiecte ale ONG-urilor locale. Apreciind situaţia rromilor, în general, ca fiind una "evolutivă în ultimele decade", Dan Iepure a amintit de implicarea UE şi a forurilor din România în rezolvarea problemelor rromilor, referirile principale fiind la proiectele educaţionale şi proiectele de incluziune socială.
Fără să uite să precizeze că sunt reprezentanţi ai etniei rrome care au reuşit să obţină un doctorat şi au ajuns să lucreze ca asistenţi universitari, Dan Iepure spunea: "sunt piedici formale dar noi ne străduim, ca ONG, prin forţe proprii, cu sprijinul diverşilor finanţatori privaţi - administraţia publică locală s-a ocupat de o linie de finanţare nerambursabilă privind activitatea de incluziune socială - proiecte destinate rromilor", adăugând că obiectivul principal era înlăturarea segregării, Dan Iepure considerând că "etnia a doar un dat social şi fiecare individ merită aceeaşi soartă ca şi ceilalţi".
La importanţa manifestării de la Câmpia Turzii s-a referit, mai mult, Alexandru Lacatos
care amintea că prima atestare a rromilor apare la 1385 într-un act semnat de domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, care "dăruieşte, Mănăstirii Tismana, mai multe posesiuni printre care şi 40 de sălaşe de ţigani". În Moldova există o atestare de la 1428 când Alexandru cel Bun "dăruieşte Mănăstirii Bistriţa 31 de sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari". În ceea ce priveşte Transilvania, "prima informaţie despre prezenţa ţiganilor se referă la Ţara Fgăgăraşului, în timpul lui Mircea cel Bătrân, când boierul Costea stăpânea mai multe sate precum şi 17 «ţigani de cort»".
În funcţie de apartenenţa lor, robii rromi erau robi domneşti (aparţineau statului), robi boiereşti şi robi mănăstireşti, rromii fiind, aşadar, clasificaţi, în funcţie de apartenenţa la stăpân şi putând fi vânduţi.
De asemenea, Alexandru Lacatos aducea în atenţie şi un articol din codul penal din Muntenia anului 1818 unde se preciza că "Toţi ţiganii sunt născuţi robi şi ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului". Mai mult, un moment emoţionant pentru Alexandru Lacatos a fost acela în care amintea nişte descrieri ale vremii - "Pe străzile din Iaşi, în tinereţea mea, am văzut fiinţe umane cu lanţuri la mâini şi la picioare, alţii cu zgărzi de fier la gât" - după prezentarea acestui citat Alexandru Lacatos arătându-se vizibil emoţionat, motivaţia fiind una simplă: "mă simt printre ei".
Alexandru Lacatos mai amintea că prin secolul XVIII, "la 400 de ani de la începutul scalviei", căsătoria a fost considerată indisolubilă, aşadar stăpânii de robi rromi nu mai puteau despărţi familiile de rromi. În plus, potrivit accepţiunilor vremii, un român care se căsătorea cu un ţigan era, automat, considerat sclav. Pe de altă parte, dacă un rrom era iertat, în cazuri excepţionale, de stăpânul său, el era declarat "rumân", adică un om liber. Mai mult, Alexandru Lacatos s-a referit şi la un alt exemplu, acela al lui Ştefan Răzvan, la origine sclav ţigan, dar care devine boier şi apoi domn al Moldovei.
La nici 50 de ani (în 1891) de la legea privind dezrobirea rromilor (1856), Mihail Kogălniceanu vorbea frumos despre rromi şi despre evoluţia lor după dezrobire.
Referindu-se la categoriile de meserii ale rromilor, Alexandru Lacatos vorbea de ursari, căldărari, rudari, ciurari, aurari şi argintari. În replică, profesor Denisa Legenda nu s-a arătat încântată de ursari, pentru că aceştia luau urşii de pui şi îi învăţau să joace, să danseze, punându-i pe cărbuni încinşi şi cântând în acelaşi timp, formându-le, astfel, urşilor un reflex condiţionat.
Ca să dea câteva exemple referitor la obiceiurile rromilor, Alexandru Lacatos a amintit de ordinea în care rromii obişnuiesc să umble pe stradă. Spre exemplu, în credinţa rromilor, dacă o femeie trecea în faţa bărbatului ei, acesta era considerat "spurcat". Astfel, femeia stă mereu în spatele bărbatului iar copiii în spatele femeii pentru că aşa se consideră că cei mici sunt protejaţi. Totuşi, mediatorul şcolar considera că în societatea din ziua de azi trebuie să existe egalitate între femei şi bărbaţi şi la nivelul comunităţii rrome.
Amintind de experienţele pe care le-a avut în întâlniri cu rromi din Turcia, de exemplu, Alexandru Lacatos nu a uitat să precizeze că termenul de "ţigan" ar veni de la grecescul "antiganoi" - care înseamnă "de neatins" - având în vedere meseriile murdare - dar bănoase - pe care le aveau rromii.
Revenind în prezent, Alexandru Lacatos considera că nu contează ce fel de etnie eşti, ci importantă este comunicarea. În completare, Denisa Legenda vorbea de adaptabilitatea rromilor de-a lungul timpului - atât din punct de vedere social, cât şi religios - ceea ce ar însemna că încă din timpuri mai vechi se poate vorbi de o incluziune a rromilor.
Deşi Alexandru Lacatos considera că administraţia de la Câmpia Turzii se implică în rezolvarea problemelor rromilor şi că, de fapt, cu rromii se poate lucra, ei fiind uşor de modelat pentru activităţi diverse, Denisa Legenda observa că la momentul de faţă există o lipsă de modele plus că societatea - şi nu doar cea rromă - suferă de o criză morală majoră. "Indiferent de etnie sau poziţie socială, avem nevoie de modele", adăuga profesor Denisa Legenda.
Spre final, un grup de elevi de la şcoala din Luna, coordonaţi de mediatorul şcolar Vasile Mathe, au oferit un moment artistic cu dansuri specifice etniei rrome. Apoi, Dumitru Rostaş şi Nicolae Cozac au făcut, pentru cei prezenţi, dovada calităţilor vocale de care dispun.
La final, toţi cei prezenţi - şi mai ales cei care au performat în faţa publicului - au fost răsplătiţi cu câte o mică atenţie din partea organizatorilor manifestării.
