Muzeul de Istorie din Turda găzduieşte, în perioada 21 februarie - 17 martie 2013, expoziţia "Numitorul comun - moartea" o expoziţie care prezintă dovezi ale crimelor comise în perioada comunismului.
La vernisajul expoziţiei, care a avut loc joi, 21 februarie 2013 de la orele 16.00, directorul Muzeului de Istorie Turda, Mariana Pîslaru, spunea că, prin expoziţia deschisă la Turda, "turdenii au prilejul să afle adevărul despre crimele comise în timpul comunismului", adăugând şi că "instituţia noastră participă la investigaţii prin intermediul lui Horaţiu Groza, contribuind astfel la dezvăluirea unui adevăr trist dar dureros".
Potrivit lui Horaţiu Groza, care era şi curator al expoziţiei, întreaga activitate este coordonată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, reprezentat la expoziţie de dr. Marius Oprea, istoric, şi director în cadrul departamentului de investigaţii speciale al IICCR. Parteneri în proiectul derulat de IICCR sunt Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, reprezentat de director Carmen Ciungradi şi de Gheorge Petrov, dar şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud, reprezentat de Paul Scrobotă.
Având un statut de expoziţie itinerantă, expoziţia de la Turda a mai trecut, până acum, prin alte 18 locuri din ţară şi străinătate, Horaţiu Groza amintind aici oraşe precum Aiud, Bucureşti, Deva, Timişoara, Oradea sau chiar Praga, expoziţia ajungând la Universitatea Carolina. De asemenea, pentru anul 2013 există un program potrivit căruia expoziţia va ajunge la Budapesta, Roma, Madrid, dar şi la Constanţa, Iaşi sau Târgu Jiu.
Cu imagini pe pereţi şi cu obiecte în vitrine (obiecte care au aparţinut celor găsiţi îngropaţi după ce au fost executaţi şi care spun câte ceva despre ultimele clipe de viaţă ale celor ucişi), expoziţia era însăşi mărturie a activităţii derulate de IICCR dar şi o dovadă a unor fapte care au avut loc în perioada comunistă. "Nu sunt simple obiecte sau simple oseminte" spunea Marius Oprea cu referire la obiectele celor care "au fost împuşcaţi ca nişte câini". Despre aceşti oameni care s-au opus comunismului spunea directorul IICCR că reprezintă coloana vertebrală a poporului român, activitatea Institutului fiind doar aceea de a descoperi această coloană vertebrală.
"Le aducem înapoi osemintele, sub cruce" spunea Marius Oprea despre cei care, chiar împuşcaţi fiind, au murit creştini şi merită să fie reînhumaţi creştineşte pentru că, deşi au dispărut din acte, aceşti oameni nu au dispărut din memoria urmaşilor lor. "Chipurile lor, după moarte, povestesc mult mai mult despre crimele comunismului decât ar putea-o face o întreagă bibliotecă", mai spunea istoricul, cel care mărturisea că "atunci dar când ating un nasture al unui mort, atunci înţeleg unde-i crima".
Martor al atitudinii unora dintre comunişti este şi dr. Traian Neamţu - preşedinte al filialei clujene a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic - cel care se consideră unul dintre actorii participanţi în instoriile relatate despre atrocităţile produse în perioada comunistă.
Traian Neamţu mărturiseşte că încă din perioada copilăriei îşi aminteşte că era pe câmp şi "Securitatea i-a luat pe tatăl şi fiul Moldovan şi i-a dus şi-am auzit când i-a împuşcat la marginea pădurii".
La vernisajul expoziţiei de la Turda medicul clujean a împărtăşit şi alte amintiri: "ştiu când a fost prins lotul lui Şuşman, al lui Capotă, luptele de la Muntele Mare, lupta acerbă când Securitatea a cerut tunuri de la Sibiu, dar a fost un om acolo care nu le-a dat. (...) Era şi lotul lui Dabija din care au fost 13 împuşcaţi de Patriciu în puşcăria din Cluj unde-i Palatul Copiilor azi" dar şi că " a venit Drăghici şi ne-a spus: «până la primăvară, iarbă verde pe burta lor» - eram culcaţi la pământ, că n-aveai voie să stai în picioare în faţa unui ministru de interne".
În opinia lui Traian Neamţu, în 1989 nu a fost o Revoluţie, ci o lovitură de stat şi inclusiv la momentul de faţă România este condusă de neocomunism, acel "comunism cu faţă umană" anunţat încă de Ion Iliescu imediat după momentul 1989. "Vedeţi unde am ajuns şi vedeţi românii şi azi cum se vând şi se trădează la Uniunea Europeană. Noi nu pentru asta am luptat", spunea, hotărât, Traian Neamţu. De asemenea, mărturisind că la viaţa lui a ţinut un pistol în mână, medicul clujean povestea că a fost întrebat de un reporter ce ar face dacă ar fi din nou tânăr, reporter căruia i-a răspuns: "nu aş pune mâna pe un pistol, ci pe un Kalashnikov, fiindcă la noi încă-i haos, mizerie, dezordine".
Observând cum numărul foştilor deţinuţi politic scade dramatic - de la 100.000, câţi erau la un moment dat, la aproximativ 3.500 câţi mai sunt la momentul de faţă - Traian Neamţu se arăta nemulţumit că cei care ne-au condus au vândut gazul ţării şi petrolul şi urmează aurul de la Roşia Montană "pentru că dumneavoastră le lăsaţi şi le toleraţi; noi suntem puţini", medicul clujean încheind: "îl rog pe Dumnezeu să facă dreptate, că sufletele celor care au murit acolo nu se poate să nu strige la Dumnezeu"
Interesant este că, la vernisajul expoziţiei, însuşi Marius Oprea vorbea despre piedicile multe pe care le întâmpină în activitatea pe care odesfăşoară cu IICCR. Povestind chiar cum un fost criminal comunist a ajuns să fie declarat veteran şi îngropat cu onoruri, în timp ce victime ale comunismului n-au mai avut loc în acelaşi cimitir fiind înhumate "dincolo de gard", Marius Oprea amintea şi de "un pasaj din memoriile lui Gavrilă Ogoranu" în care se povestea că o tânără ţărancă a fost arestată pentru că a dat o pâine unui partizan. Când s-a întors, după vreo trei ani, în satul său - satul Ucea din zona Făgăraş - era de nerecunoscut: îmbătrânită şi cu părul albit. Într-o duminică femeia a mers la biserică şi a asistat la liturghie. După ce preotul şi-a terminat predica despre iad şi pedepsele din iad, femeia s-a dus la preot şi a ridicat vocea zicând: "părinte n-ai dreptate, iadul nu e ce povesteşti dumneata, iadul este unde am fost eu!".
De asemenea, directorul departamentului de investigaţii speciale al IICCR povestea şi de cazul lui Simion Mureşan, un bărbat care a fost împuşcat pe când avea 76 de ani şi, cu toate acestea, figura în acte şi chiar votase la două tururi de alegeri. "Cred că dacă nu-l găseam noi încă mai vota şi poate îi trimiteau şi să îşi plătească impozitele", adăuga Marius Oprea, cu acelaşi sentiment cu nuanţă de inutilitate - pentru unii - a demersului în care a pornit. Istoricul are, totuşi, şi o explicaţie: "Securitatea s-a desfiinţat, dar securiştii au rămas, comunismul s-a desfiinţat, dar comuniştii mai sunt... sau foştii utecişti... aşa se obturează ceea ce noi încercăm să arătăm".
